Despre mine

Născută după răsăritul soarelui, într-o zi de toamnă blândă, tihnită, crescută în proximitatea Humuleștilor lui Creangă, sunt un om senin, optimist incurabil. Dar pragmatic și realist.

În adolescență, m-a preocupat rostul omului, al vieții. Am căutat răspunsul în cărți. M-au fascinat filosofii și oamenii de știință autentici, mai puțin scriitorii, a căror existență descopeream prea des a fi tumultuoasă și imorală. Există și excepții, desigur. Mircea Vulcănescu și Nicolae Steinhardt au fost marile revelații ale primei tinereți. Pe ambii îi am la mare considerație.

Devenită jurist de vocație, iar nu de conjunctură, în urmă cu peste douăzeci de ani, am profesat ca atare în cea mai veche și mai mare corporație românească – Biserica Ortodoxă Română – unde am cunoscut și avut aproape deopotrivă oameni onești, curați, candidați reali la sfințenie, și mediocrități ariviste, lichele parvenite și duplicitari de joasă speță. Am păstrat mai vie amintirea frumoasă a celor dintâi, decât josnicia celorlalte trei categorii. Și am rămas creștină ortodoxă practicantă, sunt un om cu o concepție de viață creștină. În cunoștință de cauză. Consider antropologia și spiritualitatea conceptualizate în perioada patristică și post-patristică explicația cea mai coerentă, logică și cuprinzătoare a rostului omului; iar arta bizantină – reflexie a acestei spiritualități – cea mai complexă și profundă expresie a Frumosului. Omul contemporan poate foarte ușor avea acces la ele, și le poate impropria, iar Duhul lui Dumnezeu este Același revelat plenar la Cincizecime Apostolilor, lumii. Doar în El omul poate deveni deplin, indiferent de contextul istoric, politic, economic, social.

Studiile juridice post-universitare de la Viena, între anii 2003-2010, încheiate cu teza de doctorat ,,Andrei Șaguna and The Organic Statute”, mi-au facilitat, înainte de orice, cunoașterea unui lider religios și politic fascinant al românilor transilvăneni din secolul al XIX-lea, o personalitate pe care nu poți, cercetând-o în amănunt, decât s-o admiri, s-o iubești. Iar raportând realitatea în care trăim la ea, să constați, o dată în plus, cât suntem de sub-mediocri astăzi, la toate capitolele vieții publice.

După doctorat, am considerat necesar și util să cultiv (și) o achiziție târzie, limba germană, prin susținerea de traininguri pentru adulți și prin calificarea ca ghid de turism.

Din aprilie 2012, am început o colaborare fructuoasă cu cotidianul ,,Evenimentul Regional al Moldovei”, din Iași, concretizată în scurte articole de presă, toate pe teme de cultură și spiritualitate, uneori cu incidențe de drept religios.

Ca o consecință firească, a apărut nevoia de a-mi așeza laolaltă toate cuvintele scrise până acum. Ele și altele, nescrise încă, fac obiectul acestui blog.