Sfinții: membrii de elită ai Bisericii

Prima duminică de după Cincizecime este invariabil alocată, în calendarul ortodox, sărbătoririi Tuturor Sfinţilor. O sărbătoare care în Biserica Vestului se ţine pe data de 1 noiembrie şi este marcată cu mult festivism. În Est, frumuseţea şi importanţa ei nu sunt atât de pregnant prezente în conştiinţa publică.

Sfinţii sunt exemplul uman de valoare pe bază de competenţă, de merit, la nivel spiritual, deci esenţial. A-i preţui realmente pe sfinţi este similar cu a avea cultul valorii persoanei umane.

Orice creştin botezat în numele Sfintei Treimi este membru al Bisericii, dar nu orice creştin este sau devine doar prin asta sfânt. Botezul este doar „depunerea candidaturii” la sfinţenie, omul încorporat în Trupul mistic al lui Hristos-Biserica are nu numai vocaţia, dar şi toate „instrumentele” necesare spre a se sfinţi, a ajunge, în viaţa sa pământească, la comuniune profundă cu Dumnezeu şi cu semenii. Cum administrează el, la maturitate, viaţa proprie şi implicit „instrumentele” de sfinţire care îi stau la îndemână – talentele/talanţii proprii şi deplinătatea Harului Duhului Sfânt prezent în Biserică – este o chestiune de continuă alegere între bine şi rău, de muncă asiduă cu sine însuşi, în prezenţa şi sub adumbrirea lui Dumnezeu, sau de refuz al asistenţei lui Dumnezeu. Căci da, Dumnezeu – Creatorul Însuşi şi-a asumat, încă la momentul creării omului, riscul de a putea fi respins de către om, datorită libertăţii conferite omului de către El.

Cultul sfinţilor este, aşadar, cultul valorii personale dobândite prin munca asiduă, în asistenţa Duhului Sfânt; nu „pe gratis”, nici „pe relaţii sau bani”. Iar munca cu sine însuşi este, poate, una dintre cele mai grele, dar şi mai „profitabile” forme de „a munci”. Psihologia postmodernă a intuit profitul pe care munca omului cu sine i l-ar putea aduce acestuia, însă nu a canalizat (încă!) corect această muncă. Ceea ce societatea postmodernă acceptă cu greu, este faptul că munca omului de îmbunătăţire personală nu poate fi ruptă de prezenţa şi asistenţa Duhului Sfânt.

Imagine:  Detaliu de icoană rusească a ciclului săptămânal și a sfinților, începutul secolului al XVI-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 12 iunie 2012.)