Viaţa postmodernă, între mimetism superficial şi autenticitate

În epoca „mega-ofertelor”, a gândi şi trăi într-un mod propriu, asumat conştient, iar nu manipulat, este, s-ar putea spune, un lux. Iar a trăi conform unei anume concepţii clar exprimabile de viaţă este un şi mai mare lux, care se întreţine cu mult efort personal de cunoaştere şi trăire.

În timp ce omul societăţilor tradiţionaliste se cantonează, de obicei, în mimetism ancestral, omul postmodern face slalom printre oferte schimbătoare, mimând „ce vine la rând”.

Însă, a trăi autentic nu este, sau nu poate fi nici mimetism iraţional, nici slalom haotic. Adultul este obligat de vârsta sa majoră să aibă reprezentarea mentală clară a concepţiei de viaţă care îi ghidează acţiunile. Un adult care nu are o concepţie de viaţă clar definită şi implementată este, în esenţă, mai dificil decât un copil, şi mult mai periculos decât o armă de distrugere. Acest fapt este reflectat în multitudinea de conflicte care marchează lumea, atât la nivel global sau regional, dar şi la nivel micro-social.

Deşi mulţi opinează că aceste conflicte sunt rezultatul cantonării în „dogme”, în special cele impuse de religii, în realitate se poate vorbi de efectul mimetismului. Conflictele inter-umane pornesc, în fapt, de la diferenţa de perspectivă asupra vieţii, sau, şi mai tragic, de la lipsa vreunei concepţii serioase asupra vieţii.

Epoca globalizării şi a tehnologizării a facilitat extinderea cu rapiditate a unui mod de a gândi şi a fi superficial, a lipsei de profunzime, a unei vieţi mimate, iar nu trăite, asumate personal. Spre deosebire de alte regnuri şi de obiecte însă, omul este singura fiinţă raţională şi iubitoare, de aceea el nu poate interacţiona corect pe termen lung cu cei asemenea lui, decât pe baze raţionale şi afective.

Persoana umană adultă care nu-şi asumă şi trăieşte viaţa conform unei viziuni clar exprimabile, este un perpetuu semn de întrebare pentru sine şi pentru ceilalţi. La fel ca şi cei cu o concepţie de viaţă impusă de cutume, de tradiţii, de cultură, dar neasimilată de către ei înşişi, ci doar mimată. De aici şi până la tot felul de tragice conflicte nu este decât un pas.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 11 octombrie 2012.)