Vlaherne şi ocrotitorul Acoperământ al Preacuratei

Orice cunoscător al Bizanţului care ajunge în Istanbul, fostul Constantinopol, este imposibil să nu se gândească la, dacă nu poate să şi viziteze, ceea ce odinioară era celebra biserică Vlaherne. După Catedrala Sfânta Sofia, Vlaherne a fost şi a rămas, în conştiinţa creştinătăţii de pretutindeni, un simbol, cel mai important simbol al Mariei Theotokos, din capitala Bizanţului de odinioară.

Biserica Vlaherne, din care astăzi se mai păstrează doar ruine, a fost ctitorită în secolul al V-lea, de către Împăraţii Marcian şi Pulheria, iar ulterior a fost întreţinută, modificată şi dăruită cu multe odoare, de către majoritatea împăraţilor bizantini. Era situată în apropierea Cornului de Aur, în afara zidurilor oraşului, fiind ea însăşi împrejmuită cu ziduri proprii de apărare, pe vremea Împăratului Heraclie.

Când în apropierea ei s-a construit Palatul imperial de la Vlaherne, între biserică şi palat s-au făcut o scară şi o poartă specială, pentru împăraţi, care participau deseori la slujbele acolo oficiate. Mai mult, copia icoanei celebre a Maicii lui Dumnezeu de la Vlaherne era purtată de către împăraţii bizantini în campaniile lor militare, iar sigiliile imperiale purtau semnul acestei biserici, Vlahernitissa.

Marile evenimente ale Imperiului Bizantin se leagă şi de această biserică. Cel mai renumit dintre ele este cel din anul 626, când oraşul Constantinopol a fost asediat de avari, în timp ce Împăratul Heraclie era plecat la lupte cu perşii, în Asia Mică. Icoana Maicii Domnului din Vlaherne a fost scoasă pe câmpul de luptă de către fiul împăratului absent şi de către patriarhul de atunci, Serghie. Avarii au încetat asediul, victoria punându-se pe seama Maicii Domnului. În semn de mulţumire, toată populaţia oraşului s-a adunat la biserica Vlaherne, unde s-a rugat toată noaptea, cântând Imnul Acatist al Maicii lui Dumnezeu, devenit celebru sub numele Acatistul Buneivestiri.

În anul 911, oraşul Constantinopol era asediat, iar lumea cerea ajutor Maicii Domnului, în biserica Vlaherne. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos era şi el acolo, împreună cu ucenicul său, Epifanie. Amândoi au avut parte de o descoperire a Preacuratei: Maica Domnului a intrat prin uşile bisericii, însoţită de către Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Teologul, şi de îngeri; s-a oprit sub policandrul central al bisericii, a îngenunchiat şi s-a rugat cu lacrimi. Apoi a intrat în Sfântul Altar, iar la final şi-a scos acoperamântul capului şi l-a întins peste credincioşii din biserică, în semn de ocrotire, înălţându-se de la ei. Acest eveniment este cinstit pe 1 octombrie.

Imagine: Zidurile împrejmuitoare păstrate de la biserica Vlaherne.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 1 octombrie 2013.)