Biserica evanghelică fortificată din Hosman, județul Sibiu

Dintre caracteristicile stilului romanic în arhitectură, portalurile cu arcuri curbe ale intrărilor în lăcașele de cult sunt printre cele mai bine păstrate și imediat vizibile, la edificiile ecleziastice construite în Transilvania. Între acestea, portalul bisericii fortificate din satul Hosman, sau Holzmengen (grămadă de lemne) în germană, este unul de o frumusețe remarcabilă. 

Biserica romanică din Hosman a fost ridicată în jurul anului 1270, inițial având trei nave, o  absidă – cea a altarului – și o clopotniță, care a fost supraînălțată în timpul fortificării bisericii, până la cinci niveluri. Biserica avea odinioară scări interioare la zidurile din partea de sud și de nord, care duceau la tribuna clopotniței, aflată la nivelul al doilea.

Fortificația a fost construită împrejurul bisericii, sub forma a două incinte de ziduri circulare, părți din ea fiind vizibile până astăzi.

Cele două nave laterale ale bisericii au fost demolate în anul 1794.

Portalul romanic târziu are similitudini cu cel al catedralei romano-catolice din Alba Iulia, ca și cu alte portaluri romanice ale bisericilor contemporane cu cea din Hosman. Acest fapt a dus la supoziția că unii meșteri sau ucenici germani sau austrieci, care nu mai avuseseră de lucru la catedrala Sfântul Mihail, au ajuns, în căutare de lucru, în localități din sudul Transilvaniei, unde au construit alte biserici, influențați fiind de măreața catedrală.

Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale, care nu mai fusese întâlnită în Europa după căderea Imperiului Roman. Ca și în cazul picturii, sculptura avea rol decorativ, dar și educativ, prezentând plastic adevăruri de credință, sau doctrine. Sculptura în piatră a luat forma basoreliefurilor, decorând fie capiteluri ale columnelor, fie intrările bisericilor.

Colonetele portalului  din Hosman au la bază capete de pisici, deasupra portalului, pe partea de vest, aflându-se un basorelief care-i înfățișează pe Iisus Hristos și Sfântul Ioan Botezătorul, în scena Botezului Domnului, la Iordan. Ioan poartă haină mițoasă. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, portalul a fost mascat cu un portic de protejare a sculpturilor, fapt care duce la diminuarea calității expunerii lor.

Capitelurile portalului au fost decorate cu lilieci, himere și capete de oameni. Principala tematică a acestor decorațiuni este reprezentarea primejdiilor sufletești și modul în care sufletul poate fi mântuit. În partea stângă a portalului sunt reprezentați un grup de diavoli care chinuiesc un tânăr, ei fiind urmați de apostolul Petru, care are în mână cheile raiului. După Petru urmează doi necunoscuți, care poartă în mâini un sul desfăcut. În dreapta portalului se află un pitic cu scufie și o coadă de pește. Urmează apostolul Marcu, reprezentat așezat pe un leu, flancat de doi diaconi, care țin în mână o cădelniță și o carte.

Chiar dacă biserica din Hosman a fost modificată în timp, arhitectura sa romanică inițială fiind estompată, portalul ei a rămas o mărturie vie despre modul de a crea al meșterilor din secolul al XIII-lea, despre rostul și înțelesurile arhitecturii de odinioară, despre modul cum omul de atunci s-a raportat la cele spirituale și le-a reflectat în creația sa. Frumusețea, rostul adânc și trăinicia unor astfel de creații sunt suficiente motive pentru omul contemporan pentru a le căuta, vizita, admira și a învăța ceva din ele: aceea că viața omului are în ea nevoia de creație, iar cu cât omul creează mai frumos, mai cu noimă și mai durabil, cu atât el se dovedește a fi în vocația sa.

Pe de altă parte, oricât de mult ar încerca omul să se înveșnicească prin creațiile sale, acestea sunt, toate, efemere. Dar ele au totuși menirea de a lăsa urme de frumos în Creație, mărturii ale trecerii prin ea cu rost, iar nu fără de rost, sau pe lângă rost.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 18 iunie 2016.)