Crucea – simbolul Iubirii fără de sfârşit

Data de 14 septembrie a fiecărui an este ziua de comemorare a Cinstitei Cruci a Domnului Hristos. Marcată de post, în amintirea Jertfei Fiului lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

Dintre toate simbolurile creştine, Crucea este unul dintre cele mai controversate şi hulite. Fiindcă, de regulă, valorile esenţiale nu rămân simplu proclamate ca atare, ci sunt – mai mult sau mai puţin avizat – „interpretate”, până la schimonosire.

Doi termeni foarte uzuali, comuni – „Crucea” şi „mama” – comprimă şi exprimă ceea ce este esenţial în tot Universul şi implicit în viaţa omului: iubirea. În limba română, exact aceşti termeni sunt invocaţi cel mai adesea în înjurături. Este şi aceasta o expresie a mărturisirii (negative) colective, chiar inconştientă personal, a esenţialului. Căci a înjura Crucea şi mama este similar cu „a lovi în valorile supreme”.

Faptul că mama este fiinţa care întruchipează cel mai vizibil iubirea dăruitoare, răbdătoare, necondiţionată, pentru pruncul/pruncii ei, este universal recunoscut. Crucea lui Hristos însă, este simbolul iubirii doar pentru creştini. Şi nici aceia nu au toţi reprezentarea mentală corectă a valorii Crucii.

În Cruce se exprimă iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu pentru omul/umanitatea de El din iubire creat/ă, apoi plecat/ă pe alte căi decât cea care duce Acasă, în Împărăţia Luminii. Deși omul îi întorsese spatele Creatorului său, prin Alam și Eva, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume, pentru a-l „lua de mână” pe tot omul și a-l ridica la tot mai profunda comuniune cu Dumnezeul Treimic. Hristos a ţinut şi ţine mâna Sa întinsă inclusiv celor ce L-au respins, hulit, batjocorit. Aceasta este Crucea şi valoarea ei intrinsecă: iubirea nesfârşită şi necondiţionată a lui Dumnezeu pentru fiecare om.

Dacă în rândul mamelor pot exista şi există „devieri” de la iubire, Crucea este expresia imuabilă a Iubirii prin excelenţă. Omul poate alege liber să accepte sau, dimpotrivă, să respingă iubirea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a decis să nu respingă niciodată omul. Acesta este mesajul Crucii Domnului, nouă mereu re-transmis.

Înălţarea Sfintei Cruci ar trebui să fie înţeleasă şi trăită de către creştini drept „ziua proclamării dumnezeieştii Iubiri”. Iubire pe care toţi o rănim, o crucificăm, dar care nu ne refuză niciodată întoarcerea la Ea.

Imagine: Răstignirea Domnului, frescă din Mănăstirea Studenica-Serbia, sec. al XIII-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 13 septembrie 2012.)