1 septembrie – începutul anului nou bisericesc

Destul de puţini dintre noi mai privesc data de 1 septembrie a fiecărui an şi altfel decât banal. 1 ianuarie este arhicunoscut drept început al anului nou calendaristic, atunci lumea „vestică” petrece. Căci cea „estică”, respectiv mulţi asiatici, au un alt început al anului nou, anume cel chinezesc.

Biserica Ortodoxă consideră – în virtutea unei hotărâri a Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325) – data de 1 septembrie drept început al anului nou bisericesc. Biserica Catolică şi Protestantismul consideră prima duminică din Advent – perioada de câteva săptămâni premergătorare Crăciunului – începutul anului nou bisericesc.

Ambele modalităţi creştine de începere a noului an bisericesc au însă legătură cu tradiţia iudaică. Începutul anului nou evreiesc – Rosh Hashaná – este considerat ziua creării omului (ziua a 6-a a creaţiei), şi se sărbătoreşte tot toamna, de obicei în septembrie, timp de două zile.

Pentru creştini, acest moment calendaristic nu mai reprezintă prea mult, doar slujbele bisericeşti, rânduielile liturgice îl marchează. Însă, în tradiţia evreiască el este celebrat cu atenţie, nu numai la sinagogă, ci şi în viaţa socială: este dedicat re-evaluării vieţii, atât din punct de vedere religios, cât şi etic. Cele două zile de sărbătoare sunt pline de rugăciuni în sensul recunoaşterii lui Dumnezeu ca rege şi judecător, pentru că numai cu această recunoaştere se poate începe căinţa, îndreptarea omului.

Şofarul – un corn de berbec în care se suflă în zilele de an nou – prevesteşte Ziua Judecăţii, este destinat să „trezească” poporul – în mod simbolic – pentru reflecţie la faptele sale.

Evreii au obiceiul de a merge de anul nou la o apă, unde-şi aruncă simbolic păcatele. În seara de Rosh Hashaná, ei mănâncă măr înmuiat cu miere, simbol al unui an viitor bun, dulce, binecuvântat.

Poate că bogăţia şi profunzimea tradiţiilor evreieşti de anul nou merită atenţia şi aprecierea cuvenită din partea fiecărui creştin, cu ocazia începerii anului nou bisericesc. Mai ales că, pe 1 ianuarie prea puţini mai au timp de astfel de reflecţii, spirituale.

În duhul tradiţiei evreieşti, să ne urăm un an bun, binecuvântat!

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 1 septembrie 2012.)