Biserica evanghelică din satul Nou, județul Sibiu

Dintre cele câteva edificii ecleziastice de factură romanică păstrate în țara noastră, unul se află în comuna Roșia, din județul Sibiu. Este vorba despre biserica evanghelică din satul Nou, sau Neudorf în germană, odinioară numit și Noul Săsesc.

Deși prima atestare documentară a satului Nou este din anul 1332, biserica evanghelică fortificată are data de construcție, cel mai probabil, în jurul anului 1260. Este o bazilică romanică cu trei nave, doar nava principală având absidă, locul altarului, nu și cele laterale. Are un decor plastic simplu, specific, de altfel, arhitecturii romanice, și a fost închinată, la origini, Sfinților Apostoli Petru și Pavel, fiind inițial o biserică catolică. La polul opus altarului, pe partea de vest, are un turn clopotniță care precedează corpul bazilical, iar terenul dimprejurul său este înălțat față de corpul bisericii, în interiorul căreia se coboară circa un metru.

Clopotnița are patru caturi, marcate fiecare printr-o retragere ușoară, și este construită din  piatră brută. Turnul bisericilor săsești transilvănene, ca și fortificațiile împrejmuitoare se consideră, în unele opinii, a fi apariții ulterioare marii invazii mongole din 1241 și creșterii pericolului turcesc, fiind construite din nevoia de a îmbunătăți posibilitățile de supraveghere și apărare în caz de pericol. Deși există și mărturii scrise contrare, care afirmă că în Transilvania existau biserici cu turn și în vremea marii invazii mongole, probabil acestea erau destul de puține. Iar turnul clopotniță al bisericii din Nou se poate să nu fi existat la data invaziei, ci eventual să fi fost în faza de construcție.

Etajele turnului sunt despărțite prin podele, iar primele două sunt prevăzute cu metereze simple, în timp ce etajul al treilea are pe fiecare latură câte două perechi de ferestre geminate, cu stâlpișori și arcuri semicirculare executate din cărămidă. Ferestrele ultimului etaj au suferit modificări, iar galeria de lemn de deasupra este de dată mai recentă.

Cele trei nave ale bazilicii sunt despărțite prin arcade semicirculare, de stâlpi dreptunghiulari cu muchiile rotunjite. Navele laterale s-ar părea că păstrează vechile bolți în cruci, în vreme ce nava centrală are o boltă în stil gotic târziu.

În absida rotundă a navei centrale – altarul – se păstrează atât elemente din arhitectura romanică originală, cum ar fi arcul de triumf semicircular, precum și partea inferioară a zidurilor absidei; ca și elemente gotice, cum este bolta pe nervuri.

Elementele decorative ale bisericii din Nou par a fi o reflexie a sculpturilor de la Catedrala Catolică din Alba Iulia.

Către sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de-al XVI-lea, s-au făcut modificări la arhitectura romanică originală, în stil gotic: supraînălțarea corului și dotarea cu galerie de luptă, construirea sacristiei și boltirea navei centrale și a corului. Atunci au fost realizate și strane în biserică.

În ultima parte a secolului al XV-lea, bisericile catolice au fost prevăzute cu tabernacol, pentru păstrarea Sacramentelor. Acest lucru s-a întâmplat și la Nou, biserica de aici fiind prevăzută cu o nișă cu coronament semicircular, pe peretele de nord al corului, către sfârșitul secolului al XV-lea.

Din perioada barocă, biserica din Nou a avut un altar, datat 1723, și pictat parțial în anul 1868, în prezent el fiind transferat la biserica comunei Roșia, pentru a fi protejat de hoți.

Și amvonul datează tot din perioada barocă, așa cum o arată coronamentul, fiind realizat în secolul al XVIII-lea.

Orga barocă pneumatică a fost mutată în 1993 în localitatea Somușca, din județul Bacău.

Mobilierul de lemn al bisericii – strane, pupitre și dulapuri – este simplu, provincial.

Clopotele datează din secolul al XIX-lea.

Începutul secolului al XX-lea a adus noi modificări, acoperișul fiind înnoit, din tablă. Noi renovări și ultimele, se pare, din anii 1970, au înlocuit tabla de pe acoperiș cu țiglă, ceea ce conferă o notă de autenticitate bazilicii romanice oricum căzute în ruină, după plecarea masivă a sașilor din sat, după 1990.

În modul cum arată acum, cel puțin la exterior, biserica evanghelică de tip romanic din satul Nou nu va mai putea supraviețui îndelung, fără intervenții și restaurări serioase. Satul însuși, deși foarte pitoresc așezat, nu mai are strălucirea localității săsești medievale și moderne. Ca în multe alte sate transilvănene, trecutul se adâncește tot mai mult în neputința, nepăsarea sau uitarea contemporaneității concentrate pe alte valori decât cele de odinioară. În curând, biserica de tip romanic de la Nou ar putea fi doar istorie, necum prezent.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 4 iunie 2016.)