Platytera: mai încăpătoarea decât cerurile

În postul lunii august, este bun prilej pentru oricine de a reflecta la semnificaţia imaginilor iconografice ale Maicii Domnului, prezente în orice biserică ortodoxă. Iconografia bizantină a Maicii Domnului, de o bogăţie şi profunzime teologică uimitoare, este şi ea mărturia cinstirii speciale pe care Pururea Fecioara Maria a primit-o în Biserica Estului.

Una dintre temele iconografice centrale ca importanţă, mod şi loc de reprezentare în spaţiul liturgic ortodox, este „Platytera ton ouranon”, numele grecesc ce înseamnă „cea mai încăpătoare decât cerurile”, şi se află, în conformitate cu erminia bizantină, pe calota din absida principală a oricărei biserici, cea a Sfântului Altar.

Tronând la hotarul dintre ierarhia cerească şi cea pământească – remarcabil este faptul că Domnul Hristos Pantocrator (Atotţiitorul) este reprezentat întotdeauna pe bolta turlei centrale, de pe naos, a oricărei biserici, deci este, în orice caz, deasupra reprezentării din absida altarului – Maica Domnului este cea care a făcut legătura dintre Dumnezeu şi om, „scara” pe care Dumnezeu S-a pogorât la omul adamic care eşuase din comuniunea primordială cu Creatorul său, prin neascultare şi trufie.

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om în pântecele ei preacurat, iar Maica Domnului are rolul de pururea mijlocitoare la El pentru muritori. Căci ştiut este că nici un fiu iubitor de mamă nu-i poate refuza acesteia intervenţiile stăruitoare. Cu atât mai mult nu poate refuza Dumnezeu mijlocirile Fecioarei Maria.

Nedespărţita legătură dintre Maica Domnului şi Fiul său este subliniată şi de această icoană, dar şi de imensa majoritate a altor teme iconografice: Maica Domnului nu este decât arareori şi în mod excepţional reprezentată neînsoţită de către Fiul ei.

Proclamată ca fiind Maica lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, din anul 431, Fecioara Maria a fost de atunci încolo reprezentată într-o solemnitate aparte, stând pe tron, cu Fiul Divin şezând pe braţele sale ca pe un alt tron.

Astfel este, de regulă, reprezentată şi în tema „cea mai încăpătoare decât cerurile”: şezând pe un tron, cu Fiul pe braţe, sau într-un medalion pe pieptul său şi cu mâinile ridicate, în semn de rugăciune, simbolul rolului său de pururea mijlocitoare pentru lume în faţa lui Dumnezeu (Oranta). Solemnitatea imaginii este, cel mai adesea, completată de alte prezenţe celeste: Arhanghelii Mihail şi Gavriil, iar uneori Sfinţi celebri ai Bisericii, care flanchează imaginea Mariei cu Fiul.

Imagine: Născătoarea de Dumnezeu „Platytera ton ouranon”, mozaic de pe calota altarului bisericii Mânăstirii Hosios Loukas, Grecia, prima jumătate a secolului al XI-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 8 august 2013.)