Profetul Ilie: conştiinţa vie a unui popor debusolat

Data de 20 iulie a fiecărui an calendaristic este alocată, în Biserica Estului, Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. În Noul Testament, el apare alături de Profetul Moise, prezent în Revelaţia pe care Apostolii Petru, Iacob şi Ioan au avut-o pe Muntele Tabor, când Domnul Hristos S-a schimbat pe Sine la Faţă, flancat fiind de către cei doi Profeţi. Poate din acest considerent a şi fost aşezată comemorarea lui, de către Biserică, cu puţin timp înainte de Schimbarea la Faţă, celebrată pe 6 august, în fiecare an.

Cine lecturează pasajele vechi-testamentare referitoare la Profetul Ilie (III Regi, 17-22; IV Regi, 1-2 ), află detalii impresionante despre viaţa sa. A trăit în vremea regelui Ahab al regatului Israel, şi a soţiei acestuia, Izabela, fiica regelui Sidonului, străină de credinţa monoteistă a evreilor şi închinătoare la idoli, spre care l-a atras şi pe soţul ei.

Datorită acestei abateri foarte grave de la legământul pe care Dumnezeu îl stabilise cu poporul Său ales, evreii, Profetul Ilie a fost inspirat de Dumnezeu să anunţe pedeapsă aspră peste întreg regatul lui Ahab cel idolatru: „în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” Este, poate, cea mai cutremurătoare sentinţă rostită de un om la adresa unei ţări întregi. Iar ceea ce este mai cutremurător de atât, este faptul că sentinţa s-a împlinit întocmai, fiindcă Ilie era slujitor foarte fidel lui Dumnezeu, iar Dumnezeu „face voia celor ce se tem de El”, ne spune Biblia.

După peste doi ani de secetă aspră, Ilie s-a înfăţişat regelui Ahab, care i-a imputat dezastrul din ţară, înfruntându-l curajos pe rege: „Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali.” Urmarea a fost confruntarea celebră de pe Muntele Carmel, dintre Profetul Ilie şi sutele de profeţi mincinoşi protejaţi de către Izabela.

Sunt relatate şi alte episoade interesante din viaţa acestui minunat Profet, dar unul dintre ele probează în mod clar autenticitatea sa, umanitatea sa. Izabela a promis răzbunare, după uciderea profeţilor săi, iar Ilie s-a înfricoşat în faţa acestei ameninţări. Profetul cu curaj nelimitat în faţa lui Dumnezeu, devenise slab în faţa omului. Tocmai în aceasta se dezvăluie umanitatea şi realismul său.

Ilie nu este o poveste populară, după cum nu este nici vreun spirit reîncarnat mai târziu în persoana ultimului Profet vechi-testamentar: Ioan Botezătorul. El este modelul conştiinţei vii şi profund fidele lui Dumnezeu, în mijlocul unui popor debusolat de către conducătorii săi.

Imagine: Proorocul Ilie hrănit de corb, frescă din Mânăstirea Gračanica – Serbia/Kosovo, cca. 1318-1321.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 20 iulie 2013.)