Sfânta Macrina, sau fidelitatea care plămădeşte sfinţenia

Despre Sfântul Vasile cel Mare au auzit sau ştiu foarte mulţi. Ceea ce ştiu mai puţini, este faptul că din familia sa sunt consacrate sfinţi de către Biserică nu mai puţin de patru persoane: mama – Emilia, sora cea mai mare dintre cei zece fraţi – Macrina, Vasile – arhiepiscop al Cezareei Capadociei, şi Grigorie – episcop de Nyssa.

Sfânta Macrina este comemorată de către Biserică pe data de 19 iulie. Ea s-a născut în anul 327, şi a fost logodită cu un tânăr nobil, care a murit însă înainte de nunta lor. După acest nefericit eveniment, Macrina a refuzat ideea unei alte logodne, respectiv căsătorii, spunând, conform consemnării din viaţa sa: „Nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodna; chiar şi după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, aşa cum este o singură naştere, şi o singură moarte.” Ea s-a decis pentru intrarea în monahism, dedicându-şi viaţa lui Dumnezeu, ca şi mama sa.

Pentru contemporaneitate, mai impresionant decât gestul său de a opta pentru viaţa monahală, pe care a petrecut-o în aspră asceză, este ataşamentul profund faţă de ideea de fidelitate, deşi, în cazul dat, Biserica i-ar fi binecuvântat o altă logodnă, respectiv căsătorie.

De altfel, doar cei care pot fi fideli în lucruri mai mici, se vor dovedi fideli, constanţi, şi în cele mari. Probabil, fidelitatea clar definită şi exprimată faţă de logodnicul mort înainte de nuntă a fost un bun temei al consecvenţei sale în comuniunea cu Dumnezeu, pe calea ascezei monahale. Atât de fidelă fiind unui om, nu putea fi mai puţin fidelă lui Dumnezeu.

Fidelitatea poate plămădi sfinţenia. Cu condiţia ca Dumnezeu să fie ţinut, în viaţa omului, acolo unde I se cuvine, adică pe locul cel dintâi. Inversarea locului lui Dumnezeu cu omul sau cu materia nu numai că nu aduce sfinţenia, dar este idolatrie, păgânism.

În epoca reclamelor năucitoare ale palmaresurilor de „relaţii” şi „aventuri”, comemorarea Sfintei Macrina poate fi un bun prilej de reflecţie asupra fidelităţii ca valoare morală sfinţitoare, profund înnobilatoare.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 19 iulie 2012.)