Sfânta Muceniţă Chiriachi

În epoca vedetelor de carton, a citi vieţi de sfinţi este ceva mult prea arhaic, încadrat la categoria „băbisme”. Şi totuşi, mintea şi simţurile omului se ţin „în sine”, în rânduiala lor firească, decentă, cu planul de lectură la zi la vieţi de sfinţi, nu la lume mondenă. Căci oricât de desuetă sau banală pare o astfel de lectură la prima vedere, ea include profunzimi ale existenţei, nu poleieli stridente.

O idee profundă de mare cuprindere găsim şi-n viaţa Sfintei Muceniţe Chiriachi, celebrată pe data de 7 iulie în calendarul ortodox.

Citim în sinaxar, că părinţii acestei sfinte, creştinii Dorotei şi Eusebia, care au trăit în Nicomidia, pe timpul împăratului Diocleţian, aprig prigonitor de creştini, nu aveau copii, deşi îşi doreau foarte mult unul. De aceea, ei s-au rugat stăruitor pentru asta, promiţând lui Dumnezeu că de vor avea un copil, îl vor dărui Lui. Rodul rugăciunilor lor a fost o fetiţă, născută în ziua de duminică, botezată Chiriachi (duminica, în greacă), şi educată în spirit creştin, spre a se dedica lui Dumnezeu, conform promisiunii.

În timpul prigoanei împăratului împotriva creştinilor, atât părinţii cât şi copila lor au fost bătuţi, torturaţi, din cauza credinţei. Copila s-a hotărât să fie decapitată, fiindcă nu a abdicat de la credinţa sa, în pofida chinurilor la care a fost supusă. Însă, cerând permisiunea pentru o rugăciune-reculegere înainte de decapitare, ea şi-a dat duhul paşnic, călăii aflând-o moartă când s-au apropiat s-o taie. Acest moment al sfârşitului vieţii sfintei recapitulează întreaga sa existenţă terestră: viaţa ei a fost un dar al lui Dumnezeu pentru părinţii săi, iar ea s-a oferit ca dar, în demnitate, lui Dumnezeu.

În fond, fiecare viaţă este un dar de la Dumnezeu, însă foarte puţini conştientizează acest lucru. Iar şi mai puţini înţeleg să-şi ofere darul îmbogăţit, în demnitate, Dăruitorului. Pe traseul vieţii pământeşti, cei mai mulţi îşi împuţinează darul, nesocotindu-şi talanţii primiţi la naştere: sănătatea, zestrea genetică pozitivă, aptitudinile, etc. A trăi şi a muri demn este o artă care se învaţă şi exersează toată viaţa.

Imagine: Sfânta Muceniță Chiriachi, din Nicomidia, reprezentată în roba de aristocrată medievală din Serbia, frescă din Mânăstirea Gračanica-Serbia/Kosovo, începutul secolului al XIV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 7 iulie 2012.)