Dor de Absolut versus mediocritate

În contextul mult prea mediatizatei problematici a bacalaureatului românesc, înainte de orice alte judecăţi de valoare s-ar putea aşeza o constatare simplă: omul contemporan cade facil în mediocritate, fiindcă nu mai are repere valorice superioare lui însuşi. În acest fel s-ar afla şi răspunsul la bilanţul mediocru al absolvenţilor de liceu. Şi nu numai al lor, ci al societăţii în ansamblu.

Căci într-o societate fără repere valorice superioare ei însăşi, este lesne să prognozezi şi să afli, pe termen lung, decădere, iar nu progres: întâi moral, intelectual, apoi, implicit material, social, politic. În lipsa idealurilor valorice superioare, omul decade, se complace în lucruri mici, are rezultate mediocre.

Iar cum în societatea galopant globalizantă contemporană circuitul şi îndeosebi mediatizarea valorilor sunt eclipsate de circuitul şi mediatizarea non-valorilor, iar natura umană este lesne aplecată spre imitarea răului, a non-valorii, se explică de ce generaţiile mai tinere (dar nu numai ele!) sunt confuze, nu mai aspiră la un nivel de pregătire intelectuală serios, nu mai au repere morale. Fiindcă sunt „inundate” vizual, şi nu numai, de „vedete de carton”, de îmbogăţiţi fără studii şi cultură solide, de „frumuseţi” fără gramatică elementară, de imoralitate de tot felul.

Puşi în faţa unor astfel de realităţi mediatice şi sociale, copiii, elevii preferă să le imite, decât să le înfrunte. Pentru a le putea înfrunta, ei ar avea nevoie de sprijinul serios şi constant al adulţilor: părinţii, familia, şcoala. Iar adulţii nu pot oferi întotdeauna acest sprijin.

Lumea se află într-un impas valoric generalizat, făcând cu extrem de mare uşurinţă rabat de la datoria sa de a se comporta responsabil şi demn faţă de Dumnezeu, faţă de sine, faţă de semeni, faţă de Creaţia întreagă, ce i-a fost dăruită omului de către Creator, pentru ca el, omul, să se folosească de ea în mod conştient şi responsabil, în scopul unei vieţi mulţumitoare, decente, demne.

Cum deasupra tuturor valorilor stă Absolutul, Dumnezeu, eşuarea lamentabilă în mediocritate este semnalul cert că omul nu mai are dor real de Absolut. Se vrea şi consideră independent de El, suficient sieşi, „descurcăreţ” fără a fi nevoie să se raporteze la norme morale, etice, intelectuale superioare, ci raportându-se exclusiv la plăcerile lui imediate. Din raportarea la plăcerile imediate rezultă însă, precum se constată, doar neplăceri pe termen lung. Iar asta nu doar la nivel individual, ci şi social.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 9 iulie 2013.)