Sfântul Mucenic Iulian din Tars

Pe data de 21 iunie, în calendarul ortodox este amintit și Sfântul Mucenic Iulian din Tars, din acelaşi oraş unde s-a născut Apostolul Neamurilor, Pavel. Situat lângă coasta răsăriteană mediteraneeană a Turciei, în provincia Cilicia, Tarsul a înflorit sub stăpânirea romană, fiind un oraş al culturii şi învăţământului.

Viaţa Sfântului Iulian păstrată de aghiografia ortodoxă ne relatează puţine lucruri. Între altele pe acela, esenţial, că sfântul a trăit în secolul al III-lea şi a fost martirizat pentru neabdicarea de la credinţa sa creştină, la vârsta de doar 18 ani.

El era de origine nobilă, mama fiind ea însăşi creştină. Persecutorii l-au torturat timp de un an, încercând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos. Aceștia au arestat-o și pe mama lui Iulian, silind-o să-şi convingă fiul să renunțe public la credința sa în Hristos, dar ea l-a sfătuit să meargă la moarte cu mulţumire, cu nădejde şi cu bucurie.

Tânărul Iulian a fost legat într-un sac plin cu şerpi veninoşi, pe care l-au aruncat în mare. Sfintele moaşte au fost aduse de valuri la mal, iar credincioşii le-au găsit şi le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290. Moaştele au fost mutate după un timp în Antiohia.

Sfântul Ioan Gură de Aur, originar din Antiohia, i-a dedicat o predică Sfântului Iulian, îndemnând credincioşii să se apropie cu evlavie de sfintele sale moaşte, spre a căpăta vindecare.

Cel puţin două idei esenţiale se reţin după lectura vieţii acestui sfânt: de origine nobilă fiind şi dintr-un oraş antic al culturii şi învăţământului, este cert că el avea o credinţă întemeiată pe destulă ştiinţă şi cultură, deci nu a acceptat martirajul pentru Hristos „din prostie”, cum mulţi ar putea gândi, în postmodernism mai ales; dacă un tânăr fecior nobil a avut atâta tărie de caracter şi prezenţă de Duh Sfânt în sufletul său, încât să moară în chinuri de dragul lui Hristos-Dumnezeu Omul, atunci acelaşi Duh Sfânt i-a pătruns, cu siguranţă, şi trupul, sfinţindu-i-l. A cinsti rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, moaşte numite, nu este nici idolatrie, nici habotnicie, ci simţ elementar al sfinţeniei, al sacrului.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 21 iunie 2012.)