Împovărarea sufletească, între camuflare şi eradicare

Luminarea şi despovărarea sufletească sunt priorităţi. Însă foarte puţini dintre noi sunt conştienţi de acest lucru. Covârşitoarea majoritate a oamenilor îşi poartă poverile sufleteşti, ştiute şi neştiute, până la momentul când noi şi noi poveri le agravează pe cele vechi „neprelucrate”, interiorul lor devenind un iad. Iar iadul personal se repercutează, invariabil, şi asupra celor din proximitatea purtătorilor lui, finalmente asupra climatului social de ansamblu.

La această tristă realitate – iadul personal, psihologia oferă soluţii proprii: multiple terapii, cărţi de specialitate, „reţete de perfecţionare personală”, toate în vederea succesului, căci el, succesul, imaginea sunt zeii principali la care se închină omul postmodern. Experienţa unei societăţi vestice unde psihoterapia a devenit de cel puţin două decenii „meseria” numărul unu până şi în confesiunile tradiţionale vestice (Catolicism şi Protestantism) m-a convins, cu argumente serioase, că uzitarea ofertelor generoase ale psihologiei nu a făcut mai mult decât să ajute omul la a-şi camufla foarte abil negativele sufletului său, în scopul de a-şi „lustrui” imaginea proprie, spre a supravieţui profitabil în societatea abrutizat consumeristă.

În comparaţie cu ofertele psihologiei, spiritualitatea creștină autentică oferă soluţia profundă: despovărarea reală a sufletului, nu doar camuflarea deşeurilor sale. Acest lucru nu se realizează fără puterea şi lucrarea Duhului Sfânt, cel mai pregnant prezentă în Sfintele Taine, îndeosebi Spovedania, Sfânta Împărtăşanie şi Sfântul Maslu.

Cei mai mulţi semeni optează pentru soluţia camuflării poverilor sufleteşti, nu în ultimul rând din neştiinţă sau orgoliu. Însă fericiţi, realmente împliniţi sunt doar cei care aleg identificarea şi recunoaşterea onestă a răului din suflet, apoi extirparea lui cu „bisturiul” Duhului Sfânt.

A alege între menajarea şi eradicarea răului este, în fond, o mare provocare pentru omul postmodern, care renunţă cu uşurătate la reperul suprem: Dumnezeu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 29 mai 2012.)