Sfinţii Constantin şi Elena, împăraţii creştinilor

Celebrarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, pe data de 21 mai a fiecărui an, aduce în prim plan dimensiunea universalităţii acţiunilor lor.

Importanţa acordării libertăţii religioase pentru creştini de către Sfântul Constantin, prin Edictul de la Milan din anul 313, este una care astăzi nu mai are mare relevanţă pentru cei care trăiesc în spaţii geopolitice unde libertatea religioasă, respectiv libertatea practicării credinţei creştine este un lucru comun. Şi totuşi, nu peste tot în lume există libertate religioasă, nici măcar la începutul secolului al XXI-lea.

Este suficient a lua aminte la conflictele armate din Asia ultimilor ani – Irak, Siria, Liban – şi la consecinţele lor pentru creştinii de diverse confesiuni din acele ţări, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să ia calea exilului, inclusiv din motive de îngrădire a libertăţii lor religioase. Acest lucru este mai mult decât o lezare a libertăţii de conştiinţă a unor persoane individuale; este o lezare de identitate, de spiritualitate şi cultură a unei/unor ţări.

Cu fiecare edificiu de cultură şi/sau religios devastat sau chiar distrus, oriunde în lume, moare o parte din cultura, din istoria civilizaţiei lumii, a noastră, a tuturor, iar conştiinţa colectivă este sărăcită de nişte repere. Iar o lume fără repere, sau cu repere împuţinate, este una ştearsă, anostă, îndeosebi în epoca globalizării şi a super-tehnologizării.

Din această perspectivă privind lucrurile, valorizarea primilor împăraţi creştini capătă altă dimensiune. Căci toată cultura şi civilizaţia umnităţii ar fi arătat, cu certitudine, altfel, mult mai săracă desigur, fără Edictul de la Milan. Omul ar fi creat oricum, căci dimensiunea creatoare este înscrisă de către Creator în matricea sa existenţială, dar nu ar fi existat atât de multe culturi şi civilizaţii cu „rădăcinile” lor în Cer, adică bazate pe fundamentul credinţei şi gândirii creştine. Fără acel Edict, fără ideea inspirată de a-l fi conceput şi promulgat, am fi fost lipsiţi de extraordinarele capodopere arhitectonice, literare, muzicale, care fac faima Europei medievale, îndeosebi.

Nu e nevoie de foarte mult pentru a-ţi putea induce reflecţia serioasă, cel puţin pe data de 21 mai, la Sfinţii Împăraţi şi la Edictul de la Milan: trebuie doar să-ţi imaginezi cum ar fi viaţa de zi cu zi în lume, dacă toate edificiile ei religioase creştine nu ar exista, sau ar fi închise, interzise, neprimind vreun vizitator; iar toate creaţiile artistice creştine ale umanităţii dintotdeauna ar fi prohibite.

Imagine: Sfinții Împărați Constantin și Elena, frescă din biserica Sfântul Arhanghel Mihail, Troodos-Cipru, cca. 1474.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 21 mai 2013.)