Biserica fortificată Sfântul Mihail, din Cisnădioara

Dintre numeroasele edificii ecleziastice construite în stil romanic pe teritoriul Transilvaniei, unele, puține, s-au păstrat până astăzi în forma lor originală, sau cu intervenții ulterioare care nu le-a schimbat fundamental forma inițială. Între ele se află, la loc de cinste, biserica fortificată Sfântul Mihail, din localitatea Cisnădioara, sau Michelsberg în germană, din județul Sibiu, la 10 kilometri depărtare de orașul Sibiu.

Ea este unul dintre cele mai vechi și mai reprezentative monumente romanice din Transilvania, construit de către comunitatea de sași colonizați de către regalitatea maghiară, începând cu mijlocul secolului al XII-lea, în zonele din sudul Translvaniei, cu sarcina de a apăra granițele Regatului Ungar.

Biserica, păstrată în forma originală, a început a fi construită pe vârful stâncos al unui deal, pe platoul foarte îngust, probabil către finele secolului al XII-lea, imediat după sosirea coloniștilor germani în localitate, prima atestare documentară fiind din anul 1223, dată la care biserica exista deja. Nu mult după această dată, biserica a fost dăruită abației cisterciene din Cârța.

Cunoscuți pentru priceperea și hărnicia lor, sașii au ridicat relativ repede o biserică romanică solidă, scurtă, cu trei nave, corp pătrat, absidă semicirculară și absidiole în partea estică a navelor laterale. Două turnuri proiectate pe partea de vest a colateralelor nu au mai fost realizate decât parțial. Nava centrală, acoperită cu o șarpantă aparentă, este, ca în cazul oricărei biserici romanice, mai înaltă decât cele laterale, fiind despărțită de acestea prin intermediul unei singure perechi de stâlpi. Ea este iluminată cu ajutorul unor ferestre strâmte semicirculare.

Absida principală, cea a altarului, este semicirculară,

iar corul este pătrat. Altarul bisericii a fost demontat, însă se mai păstrează, la muzeul Brukenthal din Sibiu, un fragment sculptat din nișa centrală, datat 1425, înfățișând-o pe Fecioara Maria. Pe ușa zidită acum, aflată pe partea sudică a corului, se păstrează urme de pictură murală.

Marea invazie tătară din anul 1241 a afectat întrucâtva edificiul, însă modificările operate după acel eveniment neplăcut nu au fost de natură să-i schimbe arhitectura romanică. Aceste modificări au avut influențe ale șantierelor din Ungaria vestică, care s-au simțit în zona de Sud a Transilvaniei, după anul 1260. O raritate și un fapt excepțional pentru Transilvania acelui timp o reprezintă portalul vestic al bisericii, la intrare, atunci construit, deasupra căruia se văd urme de pictură ornamentală, roșie. Este un portal romanic grandios, similar unora cunoscute din Vest, dar unic în Transilvania secolului al XIII-lea.

Zidul de incintă din jurul bisericii, prevăzut cu un turn pe partea vestică și un turn de poartă interior, a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea – tot după invazia tătară din 1241, care a pustiit și îngrozit așezările de pe teritoriul Transilvaniei și nu numai -, fiind prevăzut cu drum de strajă zidit și creneluri. Înălțimea zidurilor este de 4 și 6 metri la exterior, și de 2 până la 3 metri pe interior.

În interiorul incintei sunt menționați, încă din anul 1850, bolovani rotunzi, care se văd și astăzi, pentru a fi fost folosiți în caz de asediu, aruncându-se peste ziduri. Există și o legendă a locului care spune că fiecare fecior al comunități săsești era obligat, înainte de nuntă, să ducă un astfel de bolovan în cetate, pentru a-și demonstra puterea.

După ce a fost lăsată multă vreme în părăsire, în anul 1778, biserica din Cisnădioara a primit un acoperiș nou. Nemaifiind un punct de apărare împotriva invadatorilor, ea a servit sătenilor ca depozit, în interiorul bisericii de factură romanică ajungând a fi depozitate cutii și lăzi pentru fructe, după cum descria situația un profesor german care s-a preocupat de edificiu, în anul 1924.

Ultima paznică a bisericii a părăsit cetatea fortificată, locuința ei de acolo, în anul 1963.

În anul 1940, în absida altarului bisericii din Cisnădioara au fost strămutate, din cimitirul de la Gușterița, plăcile funerare ale ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului.

Construită sub influența arhitecturii din Renania, ca și bisericile din Cisnădie, Gușterița sau Ocna Sibiului, biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara este o frumoasă mărturie, peste veacuri, nu doar a stilului romanic pe teritoriul românesc, dar, în egală măsură, a talentului și măiestriei sașilor transilvăneni, și a pluralismului etnic, cultural și religios, care au fost, încă din Antichitate, apoi în Evul Mediu, dar și în epoca modernă, la ele acasă pe teritoriile românești.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 18 mai 2016.)