Umilinţa, ca virtute personală

După ce am schiţat umilinţa întru dobândirea sfinţeniei, a Sfintei Isidora, să încercăm a desluşi valoarea umilinţei asumate, diferențiind-o de înfrângerea demnităţii prin umilinţă. Aş numi umilinţa asumată cu un scop foarte nobil „umilinţă luminoasă”; iar pe cea suportată sau impusă ca înfrângere a demnităţii „umilinţă întunecată”.

Ce poate însemna „umilinţa luminoasă”? Nimic altceva decât atitudinea demnă care lasă spaţiu existenţial comod celui de lângă tine; modestia, respectul, îngăduinţa, buna cuviinţă, micile concesii necesare unei convieţuiri decente. A-l odihni sufleteşte pe cel de lângă tine este, cel mai adesea, un exerciţiu de umilinţă luminoasă. Fiindcă necesită, de multe ori, să te „micşorezi” sau „treci în umbră” pe tine, spre a lăsa spaţiu celuilalt. Prototipul umilinţei luminoase este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat în istorie, în lume, Şi-a asumat umilinţe şi în final chiar şi moartea, spre a odihni sufleteşte, a învia împreună cu El, a scoate din non-sens, din întuneric, întreaga umanitate, de la Adam până la ultimul urmaş al lui Adam.

Ce este „umilinţa întunecată”? Atitudinea nedemnă, meschină, de a cultiva slugărnicia – din lipsa de curaj, sau din interes -, de a impune – chiar cu forţa – mediocritatea în faţa valorii autentice, de a obosi sufleteşte, şi cel mai adesea şi fizic, pe cel de lângă tine. Umilinţa întunecată se suprapune, cel mai adesea, pe caracterele slabe sau pe cele obişnuite a se lăsa umilite, care fie nu au curajul necesar, fie nu primesc nici un sprijin spre a se ridica la nivelul demnităţii umane autentice. Prototipul umilinţei întunecate sunt deopotrivă slugarnicii şi tiranii.

Schiţată fiind diferenţa între umilinţa luminoasă şi cea întunecată, este uşor de analizat onest şi de ales în cunoştinţă de cauză, dacă şi ce fel de umilinţă cultivăm fiecare dintre noi. Căci umilinţa luminoasă, cu fundament în însăşi iubirea lui Dumnezeu pentru lume, este, cu certitudine, o valoare intrinsecă oricărui om care se vrea demn.

Imagine: Giotto di Bandone, detaliu din Adorația Magilor, frescă din Capela Scrovegni, cca. 1300.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 3 mai 2012.)