Femeia, dincolo de aparenţe

Duminica a treia după Înviere este dedicată, în Ortodoxie, femeii creştine, celei care are ca prototip pe Sfintele Femei Mironosiţe. Se numeşte Duminica Femeilor Mironosiţe şi este o sărbătoare specifică Ortodoxiei, în Biserica Vestului ea neexistând.

După cum se ştie din referatele evanghelice, femeile mironosiţe – în rândul cărora este cuprinsă şi Maica Domnului însăşi – sunt cele care L-au urmat cu fidelitate şi mult curaj pe Domnul Hristos, nu numai în „timpurile liniştite”, ci şi, sau îndeosebi în vremea Patimilor Sale. Apoi, după aşezarea Sa în mormânt, au aşteptat să treacă Sabatul – ziua de odihnă a evreilor, în care este interzisă orice fel de activitate – şi s-au grăbit a se duce în ziua următoare, duminica, dis de dimineaţă, cu miresme la mormânt spre a-L îmbălsăma după tradiţie.

Astfel, ele au fost primii martori ai Învierii Domnului, când li s-a arătat un înger alb, care le-a spus că Hristos a înviat, nu mai era în mormânt. Apoi, Domnul Însuşi S-a arătat Mariei Magdalena în chip de grădinar, poruncindu-i să meargă la apostoli – care, de frica iudeilor stăteau încuiaţi în casă! – şi să le spună ceea ce au văzut. Apostolii au fost, aşadar, înstiinţaţi de către nişte femei despre Înviere; apoi au venit şi ei, însoţiţi de ele, la mormântul gol, constatând realitatea celor mărturisite.

Biblia oferă câteva tablouri clasice de femei virtuoase – înţeleapta Iudita, cea care şi-a salvat întreg neamul tăindu-i capul lui Olofern, este una dintre ele -, Pildele lui Solomon au descrieri literare frumoase ale femeii virtuoase, iar femeile mironosiţe întregesc, completează tabloul biblic despre femeie, urmaşa Evei.

Perspectiva biblică asupra femeii este una extrem de diferită de perspectiva contemporană supra-vulgarizată, atât de mediatizată. De aceea, femeia a şi pierdut mult din demnitatea ei originară şi restaurată în Hristos, fiind „interpretată” nu din unghiul ontologic, cât din cel consumist. Rostul femeii, îndeosebi în modernism şi postmodernism, este răstălmăcit, subjugat materiei, carnalităţii, poftelor.

Din perspectivă biblică, femeia este coroana Creaţiei, ea este ultima creatură a lui Dumnezeu, dată bărbatului spre împlinirea lui, a vocaţiei lui, ca om: iubirea şi creaţia.

Prima „sincopă” în funcţionalitatea omului în conformitate cu vocaţia sa originară, ca şi în cea a cuplului bărbat-femeie, a fost şi este minciuna, amăgirea de sine, în primul rând. Căci Eva s-a minţit pe sine, înainte de a se fi lăsat minţită, sedusă de şarpe. Adam s-a minţit pe sine, înainte de a se fi lăsat „momit” de către Eva.

Ca atare, cheia menţinerii sau reintrării omului în vocaţia sa este onestitatea, cinstea sa cu sine însuşi, cercetarea de sine şi apoi recunoaşterea, cu onestitate, că el nu poate fi împlinit prin sine însuşi, ci doar în legătură indisolubilă cu Creatorul său, Cel care i-a „fixat” şi rostul, i-a dat şi mijloacele spre a-şi împlini rostul.

Duminica Femeilor Mironosiţe este bun prilej de a cinsti Creatorul, Care a creat pentru omul originar ajutor pe măsura lui – femeia – spre a se împlini; şi este prilej de a ne arăta preţuirea pentru femeile creştine din viaţa noastră, care ne-au născut, crescut, educat sau ajutat să fim şi mai ales să devenim ceea ce suntem cu toţii chemaţi a fi: oameni integri, demni, vii în Hristos Cel înviat.

Imagine: Crearea Evei din coasta lui Adam, mozaic din Cappella Palatina, Palermo, cca. 1140-70.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 18 mai 2013.)