Virtutea castităţii, în trecut şi în prezent

Pe data de 26 aprilie, în calendarul ortodox se află înscrişi, între alţi sfinţi, Sfântul episcop Vasile al Amasiei – capitală de district în nordul Turciei – şi Sfânta Glafira. Ambii trăitori la începutul secolului al IV-lea.

Lecturând scurtele însemnări păstrate de Biserică despre aceşti doi sfinţi, reiese că Sfântul episcop Vasile al Amasiei a fost chinuit, apoi decapitat şi aruncat în Marea Neagră de către slujbaşii Împăratului Liciniu (308-324), pentru următorul motiv: în calitate de episcop al oraşului Amasia, el primise cu bunătate pe tânăra fecioară Glafira, care fusese exilată acolo de către soţia împăratului.

Motivul exilului Glafirei a fost unul clasic: ea făcea parte din suita de slujnice a împărătesei, iar împăratul a îndrăgit-o, dorindu-şi-o, desigur, ca amantă. Fecioara a mărturisit totul stăpânei sale, împărăteasa, care a trimis-o departe de curtea imperială, fără ştirea şi sigur spre disperarea împăratului. Împăratul a căutat-o, a aflat că fusese primită de către episcopul Amasiei, şi a poruncit să-i fie amândoi aduşi spre cercetare. Fecioara Glafira murise deja, aşa încât ponoasele a avut a le trage doar episcopul, cu atât mai mult cu cât creştinismul era, în acea epocă, religie clandestină, nerecunoscută legal în imperiu.

Aceasta este povestea scurtă a două vieţi, nici ele foarte lungi. După lectura ei, te întrebi: de ce a refuzat fecioara Glafira să se ofere împăratului Liciniu, ca amantă? Singurul răspuns logic este: fiindcă avea principii, ţinea la onoarea ei, la castitatea ei, fiind, cel mai probabil, creştină botezată în ascuns.

O altă întrebare: virtutea castităţii, sau a fidelității trupești este una perimată în societatea postmodernă? Sigur nu, de vreme ce viaţa sexuală dezordonată a adus cu sine atâtea boli, pe lângă nenumăratele sciziuni în cupluri, în familii.

Şi totuşi, omul postmodern nu mai ţine la castitatea şi fidelitatea lui trupeşti, fiindcă nu mai pune preţ pe fidelitatea spiritului, a minţii, faţă de valori consacrate. De la (de)căderea spiritului i se trage şi (de)căderea trupului, a vieţii biologice.

Imagine: Grup de fecioare din suita celor care o însoțeau pe Maica Domnului în Templul din Ierusalim, detaliu dintr-o icoană a sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Templu, din secolul al XIV-lea, aflată în muzeul Mânăstirii Hilandaru – Athos.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 26 aprilie 2012.)