Dăruirea de sine – valoare creştină fundamentală

Pe data de 23 aprilie, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. În ziua următoare, în calendarul ortodox român au fost trecuţi, în anii din urmă, mai mulţi sfinţi autohtoni: ierarhii Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simeon Ştefan ai Transilvaniei; Iosif Mărturisitorul din Maramureş; mucenicii Pasicrat şi Valentin.

Toţi aceşti sfinţi au în comun o dimensiune existenţială străină omului contemporan, consumist: dăruirea de sine, până la jertfă.

A auzi astăzi despre jertfă este, pentru cei mai mulţi dintre noi, nedorit, anacronic, ba chiar odios. Omul contemporan este unul educat în spiritul de a primi, a consuma, a se menaja pe sine, nu de a se dărui, cu atât mai puţin a se jertfi. Căci jertfa este o dăruire dureroasă.

Sfinţii mai sus enumeraţi şi-au dăruit, jertfit chiar viaţa, pentru Hristos, pentru Adevăr. Au ales să moară, decât să-L renege pe Hristos – Calea, Adevărul şi Viaţa.

Omul contemporan nu numai că nu ar mai fi dispus să se jertfească în numele credinţei în Dumnezeul nevăzut, în Hristos, dar el nu mai poate nici măcar să se dăruiască în numele propriului bine imediat, echilibrului din familie şi societate, fiecăruia dintre noi atât de necesar, dar atât de necultivat. Căci da, echilibrul relaţiilor umane nu se poate ţine fără dăruire de sine, el cere de multe ori chiar jertfă, dăruire de sine dureroasă.

Disoluţia instituţiei familiei în contemporaneitate este exemplul suprem de lipsă a spiritului de dăruire altruistă: nimeni nu mai este dispus să ofere prea mult; dacă s-ar putea ca fiecare să primească fără a oferi nimic, cu atât mai bine. Iar dacă microcosmosul social – familia – este în disoluţie, atunci macrocosmosul – societatea în ansamblu – cu cât mai mult?

Sfinţii dăruitori de sine, jertfitori, ar trebui să ne fie, astăzi mai mult ca oricând, modele vii în minte, în suflet, spre a ne depăşi, a ne dărui. Cel puţin spre mai binele nostru de aici şi acum.

Imagine: Mozaic de pe un arc de boltă din Baptisteriul din Florența, cca. 1240.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 24 aprilie 2012.)