Vinerea Mare – moartea şi îngroparea Domnului

În toată istoria umanităţii, nu a existat un moment mai cutremurător ca acela al Vinerii Patimilor. Omul creat de Dumnezeu L-a ucis pe Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume pentru a-l pune pe om în starea de demnitate pentru care el fusese creat: comuniunea plenară cu Dumnezeu Creatorul.

Prin cele 12 lecturi evanghelice, de la denia de joi seara, a fost parcurs drumul calvarului Mântuitorului.

Condamnat la moarte prin răstignire, Domnul Hristos a fost dezbrăcat de haine, biciuit şi obligat să facă drumul până la locul execuţiei cu propria cruce în spate. Pe dealul Golgotei, El a fost răstignit între doi tâlhari. Dureros, umilitor, tragic.

În cazul unor astfel de condamnaţi, trupul mort putea fi aruncat într-o groapă comună, sau putea fi încredinţat oricui şi-ar fi făcut milă să-l îngroape. Evangheliile ne relatează că trupul Domnului a fost cerut de către Iosif din Arimateea, spre a fi îngropat în mormânt nou, nefolosit, aflat într-o grădină din apropierea locului răstignirii.

Mântuitorul Iisus Hristos, fiind Dumnezeu şi singurul om fără de păcat, nu a murit de moarte naturală, şi, ca atare, nu a fost atins de descompunerea fizică, ci Și-a asumat moartea de bună voie, pentru a o învinge. Moartea intrase în lume prin Adam, după căderea în păcatul neascultării de Dumnezeu; Hristos Și-a asumat-o pentru a ajunge la Adam şi la toţi drepţii din veac morţi şi a-i scoate şi pe ei, prin învierea Sa, din Iad.

Prohodul care se cântă la denia din Vinerea Mare este una dintre slujbele cele mai populare printre creştinii ortodocşi. El transpune durerea omenească în faţa supliciului lui Dumnezeu-Omul.

Cel mai profund gest sufletesc ce poate fi făcut de către un muritor în această zi, care comemorează iubirea jertfelnică a lui Hristos faţă în faţă cu barbaria umană, este asumarea iubirii.

A fi creştin, iubitor şi următor al lui Hristos, sau a fi un oarecare din mulţime, care-L reneagă pe Hristos, ca şi cei care L-au răstignit, aceasta este tema de reflecţie a Vinerii Patimilor. 

Imagine: Reprezentarea Patimilor Domnului, frescă din biserica Sfântul Nicolae a Mânăstirii Stavronikita – Athos, pictată de Teofan Cretanul, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. 

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 13 aprilie 2012.)