Gabbatha, Lithostrotos sau locul Pardosit-cu-pietre

În Săptămâna Patimilor lui Hristos – Fiul lui Dumnezeu făcut Om, pentru ca omul să intre în plenară comuniune cu Dumnezeu – este firesc a explora cu ochii minții locuri, clădiri, edificii religioase păstrate, respectiv construite în Ierusalim, în directă legătură cu viața și patimile Sale.

Unul dintre aceste locuri este mai puțin celebru, cel puțin între pelerinii nepreocupați de studii biblice, însă deosebit de impresionant, prin atmosfera pe care o păstrează. Se numește Gabbatha în aramaică, Lithostrotos în greacă, și s-a tradus locul Pardosit-cu-pietre în română. El a fost descoperit de către arheologi în anul 1857, sub actualul Drum al Crucii (Via Dolorosa), pe care mii, milioane de pelerini din toată lumea au trecut și trec cu pioșenie, neștiind că o parte considerabilă din drumul original al Ierusalimului antic se află bine prezervat sub drumul actual. Mânăstirea călugărițelor catolice Surorile Sionului are în administrare unele dintre aceste comori arheologice.

În Noul Testament există o singură referire la acest loc pe unde a trecut Hristos Domnul în zilele Patimilor, anume la Evanghelistul Ioan, în Evanghelia sa, capitolul 19,13: „Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreiește Gabbatha.”

În apropiere de Via Dolorosa există Arcul Ecce Homo, locul de unde s-a crezut, secole la rând, că Guvernatorul Ponțiu Pilat ar fi rostit celebra sentință care a dat și numele arcului. Arheologii au demonstrat însă, că acel arc nu exista pe vremea lui Pilat, el fiind, cel mai probabil, construit în epoca Împăratului Hadrian, care a reconstruit Ierusalimul în anul 135.

Există și o opinie secundară, cum că respectivul arc ar fi fost, de fapt, o poartă a Ierusalimului, din vremea lui Irod Agrippa (anii 41-44). Ei au scos la iveală, în apropiere de Arcul Ecce Homo, părți din pavajul original al Ierusalimului primului secol creștin. Faptul că judecata Domnului de către Pilat s-ar fi petrecut acolo este pus la îndoială. Mai degrabă se ia în calcul ipoteza că această judecată s-ar fi petrecut la Palatul lui Irod cel Mare, de la Poarta Jaffa.

Însă, tradiția creștină comună majorității pelerinilor nu s-a lăsat înduplecată de părerile arheologilor. Iar părțile din piața și drumul antice conservate de către Conventul catolic al Surorilor Sionului sunt atât de impresionante, de transpunătoare în atmosfera Ierusalimului Răstignirii Domnului, încât nici nu mai prea contează, pentru cine oricum crede în Hristos, dacă acolo, sau totuși în altă parte, s-a petrecut judecarea Sa de către Pilat.

Am ajuns la Gabbatha „din întâmplare”, în luna mai a anului 2000, într-una din plimbările-explorări solitare prin Cetatea Ierusalimului, după Sărbătorile pascale. Eram pe Via Dolorosa, iar în fața mea era un grup de turiști francezi însoțiți de un călugăr franciscan, care le oferea explicații. Am urmat discret traiectoria grupului, și astfel am intrat împreună cu el la Gabbatha. Atmosfera de acolo a fost ca o revelație. Pavajele vechi, din piatră, se păstrează în condiții foarte bune, locul în sine fiind foarte riguros întreținut.

Iar mozaicul de pe perete, reprezentându-L pe Hristos purtând crucea, a fost printre cele care m-au impresionat izbitor în Țara Sfântă. Este realizat la dimensiunea reală a staturii unui om, și fiind la nivelul solului, nu deasupra staturii privitorului, el chiar îți dă sentimentul întâlnirii reale cu Hristos, pe Drumul Crucii de odinioară.

Fusesem la ceremonia Sfintei Lumini, în Sâmbăta Mare. Mă impresionase și convinsese definitoriu minunea aceasta unică în lume, despre Energiile Necreate, despre imaterialitatea lor. Dar la Gabbatha am simțit profund atmosfera antică a Ierusalimului, am „respirat” aerul patimilor Domnului, m-au umilit iubirea și suferința Lui pentru lume, pentru tot omul, de la Adam până la ultimul din istorie.

Dacă aș reface pelerinajul în Țara Sfântă, Gabbatha ar fi unul dintre locurile unde m-aș grăbi să ajung. Să pășesc pe drumul antic original, să-mi aloc câteva minute de reflecție, de meditație, în atmosfera tihnită pe care astăzi o oferă locul Pardosit-cu-pietre, să privesc mozaicul bizantin înduioșător de frumos și expresiv, reprezentându-L pe Hristos sub povara Crucii.

La Gabbatha îți poți veni în sine. Te poți vedea cu alți ochi. Îți poți da seama că, oricât de multe și mari ar fi greutățile, poverile omului pe această lume, ele pălesc în fața poverii asumate de către Fiul lui Dumnezeu, pentru ca oamenii toți să se poată face frații Lui, și implicit copii ai lui Dumnezeu în Har.

Credit fotografii: www.eccehomopilgrimhouse.com

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 23 aprilie 2016.)