Trepte ale virtuţii

Lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan din Sinai cuprinde treizeci de capitole, numite şi trepte, care trebuie urcate de către cei doritori a aprofunda starea lor de comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii – dezideratul suprem al oricărui creştin, în fond. Ea nu este atât o „sumă” de reguli de urmat, cât o  referire la practicile existente cunoscute Sfântului Ioan, cu privire la virtuţi şi opusele lor – patimile aferente.

Fiind întocmită la cererea unui egumen, spre folosul călugărilor, lucrarea este firesc să facă referire, cu prioritate, la aspectele vieţii celor care aleg retragerea din lume, în viaţa monahală. De aceea, prima treaptă se şi numeşte „Despre lepădarea de lume”.

Ce ar putea însă însemna lepădarea de lume pentru creştinul laic, pentru cel care trăieşte în societate, iar nu în clauzura mânăstirii? Deşi, la drept vorbind, nici mânăstirile nu mai sunt atât de retrase pe cât erau în vremea scrierii lucrării, şi, mai ales, nu toate mânăstirile au avut vreodată condiţiile de depărtare de lume, de retragere, ca cele de la poalele Muntelui Sinai.

Deşi poate părea paradoxal, nu toţi cei care se retrag în mânăstire se leapădă prin asta, în mod automat, de lume; după cum nici toţi cei care rămân în societate sunt excluşi, prin asta, de la ascensiunea spirituală. Un Părinte celebru al secolului trecut românesc – Arsenie Boca – a exprimat o opinie foarte pertienentă, în acest sens: „Nici toţi cei din mânăstire se mântuiesc, nici toţi cei din lume se prăpădesc.”

În fond, lepădarea de lume este, trebuie să fie mult mai mult decât simpla deplasare în spaţiu, părăsirea unui loc social pentru aşezarea într-un alt loc social. Atunci când omul vrea să urmeze într-adevăr lui Hristos, poruncilor Sale, el se poziţionează – iar asta este esenţial – în urma lui Hristos, nu cumva în faţa Sa. Lumea, duhul lumii se poziţionează, de regulă, în faţa lui Hristos, Îl înfruntă, Îl contrazic, sau au o atitudine de gâlceavă cu El, iar nu de supunere Lui.

Aceasta este cea mai importantă semnificaţie a lepădării de lume, prima dintre treptele descrise în „Scara”: corecta poziţionare faţă de Mântuitorul Iisus Hristos. Este prima treaptă pe scara virtuţilor creştine, căci firea omului înclină mai uşor spre pornirea de a-L înfrunta pe Hristos, decât spre aceea de a-L urma.

Imagine: „Sfânta Mahramă” sau „imaginea nefăcută de mână omenească”, frescă din Mânăstirea Visoki Dečani – Kosovo / Serbia, secolul al XIV-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 16 aprilie 2013.)