Omul, ca receptor al Luminii necreate

În contextul săptămânii care urmează nemijlocit Duminicii Sfântului Grigorie Palama, se cuvine a ne gândi, fiecare dintre noi, în ce măsură suntem sau putem fi, ca persoane, receptacule ale Luminii necreate, despre care a teologhisit foarte profund Sfântul Grigorie, în secolul al XIV-lea.

De atunci, ştiinţa fizicii, fizicieni de elită au demonstrat cu prisosinţă faptul că într-adevăr, Energiile necreate sunt o realitate, iar omul se împărtăşeşte de ele.

Evident, această realitate – ca mai toate realităţile de care omul este înconjurat – a suportat şi suportă şi foarte multe interpretări aberante, sau sincretiste.

În accepţiunea ortodoxă însă, aşa cum este ea sintetizată de către Sfântul Grigorie Palama, lucrurile sunt foarte limpezi: Dumnezeu este sursa Luminii, a Energiilor necreate, iar omul se face părtaş ei/lor.

Teologia Sfântului Grigorie s-a născut, în fond, din necesitatea de a clarifica o doctrină pe care unii reprezentanţi ai Bisericii Vestului – prin Varlaam de Calabria – o negau.

Pentru omul contemporan rămâne esenţială întrebarea cum se poate el face părtaş Energiilor necreate, în mod conştient?

Răspunsul este simplu: doar printr-o viaţă în care Dumnezeu este ţinut pe locul ce I se cuvine, adică pe primul loc. Concret asta însemnând, înainte de toate, poziţionarea omului în raport de clară şi neechivocă subordonare faţă de poruncile lui Dumnezeu. Căci după cum cel care voieşte a se încălzi la lumina Soarelui trebuie să stea sub Soare, în bătaia Soarelui, iar nu la umbră ori, mai grav, prin subterane, la fel cel care doreşte a experimenta conştient Lumina necreată trebuie să se aşeze pe sine sub „ochii” lui Dumnezeu, care sunt legile morale sădite în conştiinţa oricărui om – fie el creştin sau nu – şi desăvârşit descoperite omului în Evanghelia Fiului lui Dumnezeu.

Apoi, aşezat în lumina clară a Evangheliei fiind, omul începe a se vedea pe sine exact aşa cum este, cu onestitate. Şi începe a munci cu sine, în sensul limpezirii sale, a cultivării spiritualului, căci carnalul şi vulgaritatea nu pot ţine în ele spiritualul, Lumina necreată, în acelaşi fel cum coşurile de nuiele pentru depozitat şi cărat gunoaie nu pot ţine în ele apa.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 2 aprilie 2013.)