Împărăteasa Teodora și imuabila Frumusețe

Deși noțiunea de frumos a fost și este în mod diferit înțeleasă, acceptată și propagată de către omul din toate timpurile, există un fond comun de frumusețe, în istoria umanității, care transcende subiectivismul, timpul și spațiul. În acest fond se înscrie și iconografia bizantină, în toate formele ei: fresce, mozaicuri, icoane, miniaturi, etc.

La promovarea frumuseții iconografiei bizantine au contribuit decisiv două femei, pe care le consemnează elogios îndeosebi istoria bisericească a Răsăritului și calendarul ortodox. Ele sunt două foste împărătese ale Imperiului Bizantin, din secolul al VIII-lea, respectiv al IX-lea, anume Irina și Teodora; prima fiind comemorată pe data de 5 mai, a doua pe 11 februarie.

Împărăteasa Teodora s-a născut din părinți de origine armeană, în Nordul Asiei Mici, în jurul anului 810. Tatăl ei era amiral în flota imperială, fapt care a permis tuturor celor șase copii ai săi să acceadă în lumea marilor demnitari de la curtea imperială constantinopolitană. Teodora a primit educație înaltă la Constantinopol, iar frumusețea și înțelepciunea au propulsat-o în grația Împăratului Teofil (829-842), cu care s-a căsătorit pe 4 mai 830, și au avut șapte copii.

Însă, Împăratul Teofil era iconoclast, emițând două edicte ce prevedeau pedepse aspre împotriva iconofililor: primul în anul 831, al doilea în anul 838. Teodora i s-a împotrivit soţului, continuând să cinstească icoanele și izbutind să-l scape din închisoare pe cel mai strălucit zugrav de icoane din acea vreme, Sfântul Lazăr, comemorat pe 17 noiembrie.

Prigoana iconoclastă a luat sfârşit la moartea împăratului Teofil, în 842, când Teodora a devenit regentă, în locul fiului ei Mihail, succesorul de drept al tronului, care avea doar 3 ani. Ea a folosit acest prilej spre a face să fie ales ca Patriarh al Constantinopolului un cinstitor al icoanelor, Metodie, şi spre a convoca un sinod al Bisericii, în luna martie a anului 843, care a reafirmat hotărârile Sinodului VII Ecumenic, din 787, cu privire la venerarea icoanelor.

Întrucât sinodul de la Constantinopol s-a ţinut în ajunul primei duminici a Postului Mare, iar restabilirea cultului icoanelor a fost considerată o nouă victorie a Ortodoxiei asupra ereziilor, s-a stabilit ca, în fiecare an, această duminică, numită Duminica Ortodoxiei, să comemoreze biruinţa Bisericii asupra ereziilor.  Se poate numi, deopotrivă, biruința Frumosului.

Grație intrigilor tipic bizantine și intransigenței sale morale, Împărăteasa Teodora a fost surghiunită, după 856, când fiul său a devenit major, la Mănăstirea Gastria/Gastrion din Constantinopol, astăzi moschee. Acolo a îmbrăcat haina monahală și a trăit în retragere, până la moarte, pe 11 februarie 867.

Împărăteasa Teodora a II-a a Bizanțului, așa cum o numește istoriografia, spre a o diferenția de Teodora soția Împăratului Justinian, a rămas în istorie drept împărăteasa care a asigurat triumful deplin al învățăturii ortodoxe despre Frumosul de dincolo de această lume, exprimat în mod inegalabil în iconografia bizantină.

Imagine: Reprezentarea Împărătesei Teodora în manuscrisul Menologului lui Vasile al II-lea, Împăratul Bizanțului, din jurul anului 1000.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 11 februarie 2014.)