Fuga în Egipt și masacrul dictat de Irod

Strâns legate de Nașterea Domnului Hristos sunt două evenimente foarte importante pentru istoria acelui timp, relatate în Evanghelie, dar mai puțin cunoscute omului contemporan: fuga Familiei Sfinte în Egipt, din calea furiei Regelui Irod; uciderea, din porunca aceluiași rege, a 14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi.

Aceste evenimente sunt relatate în capitolul al II-lea al Evangheliei după Matei. După ce magii au adus știrea tulburătoare pentru orice conducător politic, în fond, că un rege al poporului respectiv tocmai s-a născut, Regele Irod a recurs la o viclenie: i-a invitat personal pe magi la el, în secret, i-a ispitit despre datele astrologice pe care le dețineau ei, apoi i-a trimis la Betleem să-L afle ei înșiși pe Cel Născut, iar ulterior să se întoarcă pe la Irod, să-i dea toate detaliile pentru ca și el să meargă să I Se închine.

În sinceritatea lor, magii l-au crezut pe rege a fi de bună credință, și aveau de gând să facă așa cum el le ceruse. Însă, un înger al lui Dumnezeu le-a comunicat, în vis, să nu se mai întoarcă pe la Irod, ci să plece pe altă cale înapoi în țara lor. „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod (…) Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.” (Matei 2, 13-16)

Tradiția Bisericii a păstrat informația că masacrarea pruncilor – 14.000, un număr imens pentru vremea respectivă – s-a petrecut la un an după Nașterea Domnului, probabil după ce Regele Irod a epuizat toate mijloacele avute la îndemână pentru a identifica exact pe Noul Născut, despre Care îl informaseră nu doar cei trei înțelepți de la Răsărit, ci și arhiereii și cărturarii lui Israel, când le-a cerut tălmăcirea proorociilor vechi testamentare referitoare la Mesia.

În acel context, Preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a fost și el ucis, în Templul din Ierusalim, unde slujea, fiindcă și-a ascuns fiul – pe Sfântul Ioan – din fața ucigașilor. După moartea lui, Irod a decis uciderea tuturor bătrânilor pe care îi întrebase despre Prunc, și a tuturor membrilor Sinedriului – Tribunalul evreilor.

Dincolo de tragedia acestui masacru de proporții, rămâne reflecția la izvorul ei: orgoliul nemăsurat al unui conducător politic paranoic, temător pentru funcția, pentru puterea lui, de dragul căreia a fost în stare să ucidă cu cruzime mii și mii de nevinovați.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 28 decembrie 2013.)