Întâiul martir pentru credinţa mărturisită în Hristos: Sfântul Arhidiacon Ştefan

Atât Biserica Ortodoxă, cât şi cea Catolică sărbătoresc imediat după Naşterea Domnului pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic. Diferenţa calendaristică constă în aceea că Biserica Catolică îl serbează a doua zi de Crăciun, cea Ortodoxă în a treia zi, cea de-a doua fiind dedicată Maicii lui Dumnezeu-Fiul, Născătoarei Logosului.

Nicăieri nu te simţi mai aproape de mult prea tânărul martir Ştefan, ca în Ierusalim, în locul unde el a fost martirizat de către conaţionalii săi, într-un mod crud, anume prin lapidare. Ortodocşii şi catolicii îşi revendică „proprietatea” asupra locului real al martiriului său, existând două biserici alăturate ale celor două confesiuni, aşa cum, de altfel, există în foarte multe locuri din Ţara Sfântă. Indiferent însă de „paternitatea” sau pretenţiile asupra locului veritabil al martirajului, este cert faptul că el s-a desfăşurat în afara zidurilor Cetăţii Sfinte, poarta pe care a fost târât afară din Cetate purtându-i astăzi numele: „Poarta Sfântul Ştefan”. 

Cartea nou-testamentară Faptele Apostolilor îl descrie pe Ştefan – unul dintre primii şapte diaconi aleşi după sfatul apostolilor – ca fiind bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt (Fapte 6,5). Evreu convertit la creştinism, tânărul diacon s-a axat cu predilecţie pe mărturisirea publică a divinităţii lui Hristos, El fiind Mesia Cel proorocit de Vechiul Testament. Adus în faţa tribunalului evreiesc – Sinedriul – spre a fi judecat pentru afirmaţiile sale considerate denigratoare faţă de Legea lui Moise, Ştefan, învăluit într-o lumină neasemuit de strălucitoare, a făcut o expunere sistematică a  credinţei sale (Fapte 7,2-53), mustrându-şi aspru conaţionalii pentru ipocrizia şi răutatea de care dădeau dovadă.

Consecinţa curajului său a fost scoaterea în afara zidurilor cetăţii, fiind târât şi lovit cu pietre de către acuzatorii săi – inclusiv Saul din Tars, viitorul Apostol Pavel era de faţă – până când şi-a dat sufletul, cu cuvintele: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Fapte 7,60). Cu adevărat „încununat de Dumnezeu” – traducerea literală a numelui său – Sfântul Arhidiacon Ştefan a rămas etalonul creştin primar de jertfelnicie în numele credinţei vii şi mărturisite în Mântuitorul lumii – Iisus Hristos.

Imagine: Reprezentarea martiriului Sfântului Arhidiacon Ștefan din manuscrisul Menologului lui Vasile al II-lea, Împăratul Bizanțului, din jurul anului 1000.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 27 decembrie 2012.)