Înainteprăznuirea Naşterii Domnului

Calendarul ortodox stipulează, pe data de 20 decembrie, chiar înainte de a fi pomeniţi sfinţii zilei, înainteprăznuirea Naşterii Domnului. Un cititor atent al acestei informaţii s-ar putea întreba, pe bună dreptate, de ce apare această menţiune în calendar?

Răspunsul se află în teologia profundă a evenimentului Naşterii Domnului, dar şi în istoria sărbătoririi sale de către Biserică. Căci la o dată calendaristică anume a acestui eveniment Biblia nu face vreo referire, ea a fost destul de târziu statuată – din considerente astronomice, logice şi de profunzimi ale credinţei creştine – ca fiind 25 decembrie.

Deşi unii istorici susţin teza conform căreia documente din arhivele romane probează faptul că recensământul imperial la care au participat Fecioara Maria şi Dreptul Iosif s-ar fi desfăşurat pe data de 25 decembrie, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea Crăciunul sau Naşterea Domnului se serba împreună cu Epifania, sau Botezul Domnului, pe data de 6 ianuarie. Lucru care se mai întâmplă şi astăzi în Biserica Armeană.

Creştinii antiohieni au fost primii care au serbat Crăciunul pe data de 25 decembrie, în jurul anului 375. Biserica Alexandriei şi cea a Ierusalimului au preluat această practică, în secolul următor, apoi ea s-a generalizat în toată lumea creştină.

În lumea romană, iarna şi mai ales luna decembrie erau vremea unor sărbători păgâne de amploare, anume sărbătoarea zeului Soarelui – Mithra, cea a zeului Saturn – Saturnaliile, şi cea a tinerilor şi copiilor – Juvenaliile.

Sărbătoarea lui Mithra era direct legată de solstiţiul de iarnă, de pe 22 decembrie, când zilele şi ca atare lumina încep să crească, iar nopţile să se micşoreze. De aceea, 25 decembrie se considera data de naştere a Soarelui. Pentru a o înlocui şi a atrage lumea păgână la creştinism, Biserica a statuat Naşterea Domnului pe data de 25 decembrie, troparul Sărbătorii afirmând pe Hristos ca fiind „Soarele Dreptăţii” şi „Răsăritul cel de Sus”.

Aşadar, înainteprăzuirea de pe 20 decembrie are rolul de a invita credincioşii să reflecteze la profunzimile spirituale ale Crăciunului, spre a sărbători cum se cuvine Întruparea lui Dumnezeu în istorie, pentru ca omul să reintre în comuniunea deplină cu Creatorul său şi cu semenii.

Imagine: Nașterea Domnului, frescă  din biserica Panagia Arakiotissa, Cipru, sec. al XII-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 20 decembrie 2012.)