Umanitatea Fiului lui Dumnezeu

Duminica dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului este alocată, în Tradiția Ortodoxă, genealogiei pământești a lui Iisus Hristos, așa cum este ea relatată de către evanghelistul Matei, în capitolul întâi. În iconografia românească, această temă apare elaborat reprezentată în celebrele fresce exterioare ale bisericilor din Nordul Moldovei, cunoscută sub numele „Arborele lui Iesei”.

Introducerea acestei Evanghelii este: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” (Matei, 1,1) Între cele două „verigi” genealogice enunțate la început – Avraam și David – se înșiruie paisprezece generații, urmate de alte paisprezece generații până la robia babiloniană a evreilor, iar finalmente de încă paisprezece generații, până la Domnul Hristos Însuși.

Se subliniază, în fond, faptul că Fiul lui Dumnezeu, născut din veșnicie de către Tatăl, S-a născut și în temporalitate, în istorie, dintr-un neam cu tradiție străveche și cu fidelitate neîntreruptă față de Dumnezeul Unic, adică monoteist. Avraam, părintele evreilor, a fost „scos” de către Dumnezeu Însuși din sânul poporului său, originar din Urul Caldeii, și chemat într-un loc străin, Canaan, cu făgăduința din partea lui Dumnezeu că acolo, în acel loc al făgăduinței, Avraam va deveni puternic și bogat, părinte al binecuvântării lui Dumnezeu peste toate neamurile pământului: „Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. … şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului.” (Geneza 12, 2-3) Făgăduința lui Dumnezeu făcută lui Avraam s-a desăvârșit prin Nașterea Fiului lui Dumnezeu din seminția lui, pentru ca toate semințiile pământului – nu doar evreii, poporul ales – să aibă deschisă Calea către înveșnicirea în comuniunea cu Dumnezeu, în Fiul Său.

În opoziție cu Evanghelia după Ioan, care începe cu specificarea originii divine a lui Hristos, Cuvântul, Logosul divin întrupat în istorie, evanghelistul Matei subliniază genealogia terestră a Fiului lui Dumnezeu, iar prin ea punctează coerența deplină a întregii istorii a neamului omenesc, cel coborâtor din Adam, chemat la credința în Dumnezeul unic prin Avraam – părintele celor trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaismul, creștinismul și islamul – și la desăvârșire prin Iisus Hristos.

A rememora genealogia lui Hristos, înaintea celebrării Nașterii Sale din oameni, printre oameni, pentru ca ei, oamenii, să urce la vocația lor originară – iubitoarea comuniune creatoare cu Creatorul și cu semenii – este și prilej de a rememora faptul că noi toți avem rădăcini adânci, care în străfunduri de istorie ajung la Adam. Iar în Adam suntem toți egali și chemați la a ne asuma căderile, poticnelile, și deopotrivă iubirea lui Dumnezeu Cel făcut Om pentru toți laolaltă, și pentru fiecare în parte.

Imagine: „Arborele lui Iesei”, frescă exterioară de pe peretele sudic al Mânăstirii Suceviţa, cca. 1595-1596, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 21 decembrie 2013.)