Sfânta Varvara: frumuseţea feminină demnă

Atât calendarul ortodox, cât şi cel catolic o comemorează, pe data de 4 decembrie, pe Sfânta Muceniţă Varvara, socotită a fi şi ocrotitoarea minerilor. Ea este, alături de Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina – celebrată în calendarul ortodox pe data de 25 noiembrie, contemporană cu Sfânta Varvara – un exemplu clasic de fecioară aristocrată educată, bogată, dar şi foarte frumoasă, care alege cu demnitate să moară, decât să-şi renege identitatea creştină, credinţa nezdruncinată în Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.

Biserica Estului şi cea a Vestului păstrează variante diverse ale vieţii Sfintei Varvara, având în comun relatarea că ea s-a născut către finele secolului al III-lea, în oraşul Heliopolis (Helespont), din Siria. Era fiica unui păgân aristocrat pe nume Dioscor, care rămânând văduv, și-a dedicat viața creșterii și educării singurei fiice, Varvara. Fiind foarte bogat, el și-a permis să construiască un turn înalt, special pentru fiica sa, deosebit de frumoasă şi învăţată în toate ştiinţele timpului.

Construindu-i-se o baie în respectivul turn, la care se prevăzuseră două ferestre, Varvara a modificat planul, cerând ca baia să aibă trei ferestre. Întrebată fiind de către tatăl său care era motivul acestei schimbări, fata i-a răspuns că simbolul este cel al Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în care ea credea.

În plină epocă a persecuţiilor împotriva creştinilor, acest răspuns era socotit o mare impertinenţă. De aceea, tatăl s-a repezit cu sabia să-şi omoare fiica; aceasta a fugit însă, şi s-a ascuns într-o stâncă, care s-a desfăcut în chip miraculos, spre a-i oferi ocrotire în faţa înverşunării tatălui. De aici, desigur, derivă tradiţia conform căreia Sfânta Varvara este ocrotitoarea celor care-şi petrec o bună parte din viaţa lor în „înghiţiturile pământului”.

Tradiţia Vestului mai păstrează şi relatarea că pe frumoasa Varvara ar fi dorit-o de soţie un tânăr nobil bogat, dar păgân. Lucru cu care tatăl ei ar fi fost de acord, fata însă nu. Urmare a neînţelegerilor dintre tatăl orgolios şi fiica demnă, el a dat-o pe mâna mai marelui cetăţii, spre a fi interogată relativ la credinţa sa creştină. Neabdicând de la convingerile ei, fata a fost chinuită, apoi decapitată cu sabia de către însuşi tatăl său.

Ziua de celebrare a Sfintei Muceniţe Varvara poate fi moment prielnic de reflecţie la propriile alegeri şi convingeri, la consecvenţa cu care putem urma o cauză, la modul cum ne cultivăm propria identitate şi demnitate.

Imagine: Reprezentarea Sfintei Varvara ucisă prin decapitare, din manuscrisul Menologului lui Vasile al II-lea, Împăratul Bizanțului, din jurul anului 1000.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 4 decembrie 2012.)