Mintea strâmbă și lucrul drept

Pe data de 28 noiembrie, în 1989, s-a mutat la cele veșnice unul dintre cei mai faimoși lideri spirituali ai secolului al XX-lea românesc: Părintele Arsenie Boca. Au rămas de la el multe cuvinte de Duh devenite celebre, între care unul care spune: „În mintea strâmbă, și lucrul drept se strâmbă.”

În multitudinea de „libertăți” pe care omul și le ia sau le are, se află și aceea de a opina oricând, despre oricine și orice. Asta indiferent dacă se află în cunoștință reală de cauză despre ceea ce opinează, sau doar se auto-consideră cunoscător, fiind de departe un ignorant în respectivul domeniu.

Opinând în necunoștință reală de cauză, apare implicit riscul iminent al strâmbării realității, al falsului. Iar opiniile false sunt, cel mai adesea, răspândite cu mai multă rapiditate, în contemporaneitate și întotdeauna în istoria omenirii. Fiindcă omul este înclinat spre rău mult mai mult decât înspre bine, de la căderea adamică. Prin imitație, neadevărul devine un lucru comun, strâmbătatea ia loc dreptății, minciuna ia locul adevărului.

Într-o societate obișnuită, decenii la rând, să tacă, de frică sau din lașitate, riscul strâmbării lucrurilor drepte de către mințile strâmbe este cu atât mai mare, cu cât ea, societatea, a „scăpat” la libertate de exprimare. Dacă România de după anii `90 poate fi definită cumva, cuprinzător, un cuvânt sintetic pentru ea este: amestecul. Dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, dintre dreptate și nedreptate, până la egalizarea, la nivelarea lor. Fiind destule minți care nu pot vedea, înțelege și acționa drept, corect, ci mai mult subiectiv, partinic, nedrept, lucrurile bune și frumoase se bagatelizează, cele incorecte și urâte luând amploare. De aici și până la a nu mai lua nimic în serios, nici democrația, nici libertatea în sensul ei primar, autentic, nici dreptatea și onestitatea, nu este decât un pas.

Dacă Părintele Arsenie Boca ar mai trăi fizic printre noi, românii contemporani, ne-ar reaminti, cu certitudine, multe dintre afirmațiile sale devenite butade, inclusiv această zicere înțeleaptă despre mintea strâmbă și lucrul drept de către ea strâmbat. Și ne-ar îndemna, cel mai probabil, să luăm aminte, cu mai multă atenție, la ceea ce noi ar trebui să fim.

Niciodată o societate nu a putut prospera pe fundamentele strâmbătății și nedreptății, ci exclusiv pe dreptate și etică impuse ca principii comune. Nu libertatea de exprimare a oricărui fel de opinie este marele câștig al anilor din urmă; cât ar trebui să fie libertatea de a te exprima ca un om demn, cunoscător, responsabil, onest.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 28 noiembrie 2013.)