Sfântul copiilor: Stelian Paflagonul

În perioada premergătoare Sărbătorii Nașterii Domnului, a Dumnezeului făcut Prunc, în Biserica Ortodoxă se comemorează și cel puțin doi sfinți celebri pentru bunătatea lor arătată copiilor: Sfântul Stelian, pe 26 noiembrie, și Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

Sfântul Stelian s-a născut în secolul al VI-lea, în Adrianopole, în provincia Paflagonia din Turcia actuală, într-o familie foarte bogată. Fiind o perioadă de mare înflorire a creștinismului și a vieții religioase, în întregul Imperiu Bizantin, Stelian li s-a alăturat eremiților din împrejurimile localității sale, cu gândul de a se dedica mai deplin meditației și liniștii interioare, având ca prioritate comuniunea cu Dumnezeu, în deplină seninătate a sufletului.

Spre deosebire de alți pustnici însă, el mai mergea și între oameni pentru diverse faceri de bine, revenind apoi în mica sa peșteră, pentru liniștire și rugăciune. Într-una din peregrinări, din compasiune a simțit imboldul să-și așeze mâna peste un copil rănit, ceea ce înainte nu îndrăznise să facă, cunoscând tradiția cu rădăcini biblice, conform căreia doar persoanele consacrate – Apostolii și urmașii lor, episcopii și preoții – făceau acest lucru față de bolnavi. Copilul și-a revenit imediat, iar de atunci eremitul cu puteri vindecătoare a fost căutat de către cei în suferință din împrejurimi, tineri sau batrâni.

Sfântul Stelian s-a preocupat în principal de copii, de suferințele, dar și de educația lor. Se spune că familii din toate categoriile sociale i-au încredințat educarea copiilor lor, iar el a fost constrâns să caute un spațiu mai mare și să aleagă dintre prietenii săi eremiți asistența de care avea nevoie pentru a se îngriji de atât de multi oameni. A devenit, astfel, creatorul a ceea ce astăzi numim grădiniță, unde părinții îsi puteau lăsa copiii în siguranță.

Stelian va deveni și sfântul protector al copiilor încă nenăscuți, datorită povestirilor despre rugăciunile sale miraculoase pentru o tânără femeie care îl ajuta cu îngrijirea copiilor, dar care nu putea avea copii. Când femeia a rămas însărcinată, vestea despre minunata sa vindecare de sterilitate a fost răspândită, iar Sfântul Stelian căutat adesea să se roage pentru femeile sterile.

Sfântul copiilor a trăit până la adânci batrâneți, și se spune că atunci când a fost înmormântat, chipul său păstra strălucirea Harului care i se întipărise în suflet la tinerețe, când Dumnezeu i Se revelase în singurătatea peșterii sale pustnicești, și-l inspirase pentru întreaga sa viață pământească, dedicată răspândirii Luminii, înmulțirii bucuriei.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 26  noiembrie 2013.)