Biblia, sfinţii şi rostul vieţii

Modelele de viaţă ale copilăriei – sau ale celor şapte ani de acasă – marchează în mod decisiv spectrul valoric al oricărei persoane. Sunt fundaţia pe care se construieşte, apoi, întreaga imagine, viziune despre ceea ce este, în esenţă, bun şi frumos şi de dorit; pe ea se ridică arhitectura valorică ulterioară a omului. O fundaţie sănătoasă, solidă, poate susţine o arhitectură bogată. Pe când o fundaţie precară nu poate ţine pe ea, fără riscul dărâmării, o construcţie fabuloasă, ori prea alambicată.

Cazurile cele mai fericite sunt persoanele care, pe fundamentul valoric solid al celor şapte ani de acasă se clădesc, ulterior, armonios, firesc. Nu-şi adună nici excesiv de multe bolovănişuri valorice care să le copleşească fundaţia sănătoasă, însă nici nu uită esenţialul pentru a fi frumoase.

Şi prea multul, nici prea puţinul nu împlinesc omul. Dovada certă a acestei realităţi o constituie depresiile si angoasele în care se zbat o multitudine de contemporani, de toate stările şi condiţiile sociale. Prea multul valoric risipeşte, împrăştie, finalmente diluează, iar prea puţinul determină plafonarea, închircirea.

Însă cine poate determina măsura cumpătată a alegerii corecte a valorilor? Care este unitatea de măsură a unei vieţi echilibrate, neangoasate?

Răspunsul este simplu: această unitate de măsură a fost înmânată omului de către Creatorul său, încă de la Creaţie. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu – Logos-ul, păstrat în Biblie. Mai târziu, Logos-ul S-a întrupat în istorie ca să-l ridice pe om din inerţia căderii adamice. După El, cei care s-au conformat învăţăturilor Sale s-au sfinţit, devenind, la rândul lor, purtători palpabili de Logos, de noimă, de sens real al existenţei. De aceea, sfinţii sunt, după Dumnezeu, modele pentru omul doritor de o viaţă împlinită.

În epoca tehnologiei fără frontiere, aceasta a devenit factor formator principal. Ce mai pot face factorii educaţionali umani – părinţii, în primul rând –  în faţa marasmului de gadget-uri la care copiii râvnesc de la vârsta primelor cuvinte rostite? Se pot apleca, cu atenţie, stăruitor, asupra Cărţii Cărţilor – Biblia – şi a sfinţilor. Copiii îşi vor aminti asta, fie şi doar la maturitatea lor târzie…

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 18 august 2012.)