Duhurile Luminii şi duhurile întunericului

În contextul duminicii alocate minunii vindecării îndrăcitului din Gadara, se cade a reflecta nu doar la realitatea spiritelor, a duhurilor rele, dar şi la diferenţa fundamentală dintre acestea şi spiritele, duhurile bune, ascultătoare de Dumnezeu.

În primul rând, toate spiritele – şi cele bune, şi cele rele – sunt creaţia Dumnezeului Treimic, deci Îi sunt inferioare Acestuia, ele fiind creaturi ale Atotputernicului.

Dacă îngerii buni, spiritele bune, au ales să rămână, la atenţionarea Arhanghelului Mihail, sub ascultarea lui Dumnezeu, multe alte spirite, îngerii răi sau diavolii, au căzut din această relaţie de firească supunere Creatorului lor, într-una de adulare a unui „coleg” pe nume Lucifer, sau Satana. În consecinţă, oricât de înspăimântătoare ar fi şi sunt spiritele negative, ele nu pot birui puterea lui Dumnezeu. Relatarea evanghelică despre vindecarea demonizatului din Gadara este elocventă, în acest sens.

Dacă îngerii buni se supun lui Dumnezeu de bunăvoie, cei răi se supun, finalmente, de nevoie, fiind foarte slabi, în comparaţie cu Dumnezeu. Ceea ce nu înseamnă că diavolii nu sunt mai versaţi, mai vicleni, şi îndeosebi mai învechiţi în experienţa răului decât omul, pe care îl pot cu uşurinţă înspăimânta, chiar domina, atunci când omul nu are ca platoşă puternică Duhul lui Dumnezeu în el.

Spiritele bune sunt trimise de Dumnezeu în ajutorul oamenilor – Vechiul şi Noul Testament fac referiri clare la ajutorul pe care Dumnezeu l-a dat omului prin îngeri de către El trimişi -, de aceea sunt iubite, cinstite de către oameni; spiritele rele sunt obraznice, impertinente, ele îşi caută cu insistenţă loc, chiar locul dintâi în viaţa omului, nefiind trimise de către Creator, Căruia nu i-au mai arătat cuvenita cinstire, din momentul când au ales să se „ia” după Lucifer. De aceea, ele sunt neagreate de către om, sunt blamate. Şi sunt, în general, considerate neavenite, cu excepţia cazurilor când oamenii aleg liber să se închine, să slujească diavolului, Satanei, însăşi religia respectivă intitulându-se Satanism.

Îngerii buni slujesc armonia omului cu Dumnezeu, cu conştiinţa sa şi cu ceilalţi oameni, în vreme ce diavolii slujesc neorânduiala, discordia omului cu Dumnezeu, cu sinele său şi cu ceilalţi. Expresia românească „şi-a băgat dracul coada” este una consacrată pentru a defini dezordinea, nefirescul provocat de îngerii întunericului.

După modelul fiinţelor pur spirituale, îngerii buni şi răi, oamenii se pot face, la rândul lor, slujitori supuşi ai Binelui Absolut, Care este Dumnezeu, sau, dimpotrivă, slujitori ai răului, care există în lume din momentul căderii lui Lucifer din starea sa primordială de supunere iubitoare de Dumnezeu, în cea de nesupunere arogantă, de auto-adulare.

Imagine: Pieter Bruegel cel Bătrân, Căderea îngerilor, 1562.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 22 octombrie 2013.)