Stilul gotic în arhitectura medievală românească

Stilul romanic, prezent și pe teritoriul României, îndeosebi în Transilvania, a fost succedat, înlocuit de către stilul gotic, născut încă din secolul al XII-lea, dar având perioada de apogeu în secolele al XIV-lea și al XV-lea.

Cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140-1500, fiind construite din România până în  Portugalia, și din Slovenia până în Norvegia, Suedia și Finlanda. Revenirea romanicului s-a realizat în Renaștere, care l-a transformat, prin impunerea stilului renascentist, în Florența, începând cu secolul al XV-lea.

Arhitectura gotică este o transformare a stilului romanic, apărută din necesitatea de a da o altă dimensiune verticală clădirilor. Ea este asociată cu catedralele, precum și cu alte biserici din aproape toată Europa medievală. Prototipul stilului gotic în arhitectura ecleziastică este considerată bazilica Abației Saint-Denis, din apropierea Parisului, necropola regilor Franței, cu cinci nave si o fațadă admirabilă.

Abatele Suger, prietenul și confidentul Regilor Ludovic al VI-lea și al VII-lea, a dorit să creeze o reprezentare fizică a Ierusalimului, printr-o clădire de o verticalitate și liniaritate impunătoare, și a început modificarea bisericii abațiale conform acestei viziuni, în anul 1137. Noua bazilică, rezultatul transformărilor de către abate concepute, a fost consacrată pe 11 iunie 1144, în prezența regelui, devenind astfel prototipul viitoarelor construcții ecleziastice de pe domeniul regal din Nordul Franței, și al stilului gotic.

Arhitecții goticului au revoluționat viziunea spațială a romanicului prin două invenții: ogiva și arcul de susținere (arc butant).

Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frânt, sau ogivă, la care presiunea verticală este mult mai redusă. Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse în plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de două coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obține o construcție foarte solidă, capabilă să susțină, prin încrucișarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei.

Arcurile de susținere, cealaltă invenție, sprijină, din exterior, pereții înalți ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolților. Aceste soluții au îngăduit o nouă organizare a spațiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai răspândit.

Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălțime amețitoare, al cărui vârf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum este și cazul celui de-al doilea turn al Bisericii Negre, din Brașov.

Ca și stilul romanic, goticul a pătruns pe teritoriile locuite de români prin Transilvania, ajungând, însă, mai departe decât a ajuns romanicul, anume și în Moldova și în Țara Românească. În Țara Românească, goticul a pătruns la sfârșitul secolului al XIII-lea, prin intermediul sașilor, ei fiind cei care au construit Biserica Bărăția, din Câmpulung Muscel. În Moldova, stilul gotic a pătruns în secolul al XIV-lea, prin intermediu săsesc și maghiar, dovadă stând ruinele Catedralei Catolice din Baia. Apoi, bisericile ortodoxe din Moldova au preluat elemente gotice caracteristice, precum ancadramentele ferestrelor și portalurilor, contraforții etc., care au participat la sinteza stilului moldovenesc constituit în epoca lui Ștefan cel Mare.

În Transilvania s-au construit și păstrat însă cele mai multe biserici gotice de pe teritoriul României. Aici goticul s-a impus în secolul al XIII-lea, cu caracteristici conservatoare, dominate de tradițiile romanice, evoluând spre maturitate în secolele XIV-XV. Planimetric a fost depășită varianta bisericilor de tip bazilical cu transept (în formă de cruce), precum Biserica Evanghelică Sfânta Maria, din Sibiu, în favoarea construcției unor biserici-hală de mari dimensiuni, precum Biserica Neagră, din Brașov, Biserica Sfântul Mihail, din Cluj, Biserica Reformată, din Târgu Mureș, sau altele.

O revenire spectaculoasă a goticului s-a lansat în Anglia, în secolul al XIX-lea, sub numele de neo-gotic, odată cu refacerea Palatului Westminster, după incendiul devastator din 1834. Către finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, s-a construit și în România în stil neo-gotic, Biserica Sfântul Spiridon Nou din București fiind doar unul dintre exemplele remarcabile de arhitectură neo-gotică românească.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 6 iulie 2016.)

Credit foto: Daniel Tellman