Cuvioasa Parascheva – Doamna Moldovei

Aproape că nu există român care să nu fi auzit sau să nu ştie despre Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi. Dintre sfinţii care se odihnesc pe teritoriul României, ea este poate cea mai populară.

În epoca în care mii şi mii de copii sau de părinţi vârstnici sunt abandonaţi de familiile plecate la muncă în depărtate zări, nemaireunindu-se uneori cu anii, sau vreodată în viaţă, pelerinajul miilor de oameni la Iaşi, spre a o cinsti pe Sfânta Parascheva, îi nedumereşte pe foarte mulţi. Fiindcă a devenit mai firească îndepărtarea decât apropierea de cei dragi.

Între cei care se perindă pe la Sfânta Parascheva vor fi fiind, desigur, destui care o fac din superstiţie, sau pur şi simplu din inerţie, ori, mai grav, în scop de propagandă. Dar, în afară de aceștia există, cu certitudine, o covârşitoare majoritate a celor profund credincioşi, care se duc cu sens spiritual pe 14 octombrie la Iaşi, „la Sfânta Parascheva”.

Atunci când ai pe cineva drag, foloseşti multe prilejuri să-i fii aproape şi fizic, nu numai mental sau sufleteşte. Iar zile ca aniversarea sau onomastica este imposibil să le ratezi spre a-i fi cât mai aproape, a-i arăta preţuirea ta.

Creştinii ortodocşi practicanţi au în centrul vieţii lor pe Domnul Iisus Hristos. Iar pe sfinţi – „casnicii lui Dumnezeu” – îi cinstesc şi iubesc, cerându-le mijlocirile lor către Hristos, îndeosebi în momentele grele ale vieţii. Sfânta Cuvioasă Parascheva este recunoscută de popor ca una dintre grabnicele folositoare a celor care-i cer cu credinţă ajutorul. De aceea o „vizitează”, în tot decursul anului, multă lume, credincioşi şi mai puţin credincioşi, căci la necaz, deseori şi ateul devine credincios.

A te apropia să cinsteşti rămăşiţele pământeşti ale unei fecioare înţelepte, curate, care şi-a dedicat viaţa întreagă lui Dumnezeu, nu poate fi interpretat ireverenţios nici măcar de către atei. Asta dacă luăm în consideraţie vulgaritatea excesivă care ne „populează” vieţile.

Pelerinajul din luna octombrie de la Iaşi este, în esenţă, o întâlnire cu o mare Doamnă a Moldovei. Cât timp ea va fi cinstită cu credinţă, este un semn că boieria spiritului nu a murit, la români.

Imagine: Sfânta Cuvioasă Parascheva/Petka în limbile slave, frescă din Mânăstirea Zrze, Macedonia, secolul al XIV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 13 octombrie 2012.)