Nașterea Maicii Domnului
Prima mare sărbătoare a anului bisericesc ortodox este Naşterea Maicii Domnului, sau Sfânta Maria mică, pe data de 8 septembrie. Dacă 1 septembrie – începutul anului bisericesc – este considerată a fi ziua de început a actului Creaţiei, de către Dumnezeu, 8 septembrie este ziua de început a restaurării Creaţiei, după căderea adamică în păcatul originar, cel al ruperii comuniunii cu Creatorul, din orgoliu.
Maica Domnului este uşa deschisă de umanitate pentru ca Dumnezeu să se coboare la ea, s-o repună pe drumul ei firesc, abandonat de către Adam. Întruparea Fiului lui Dumnezeu în istorie, în chip supra-firesc, s-a înfăptuit în trupul neprihănit al Mariei – fecioara simplă din Nazaretul Galileii, născută după ani mulţi de aşteptare şi rugăciune a părinţilor săi.
O casă în care se naşte o celebritate este declarată monument, şi cinstită ca atare, vizitată, poate secole la rând. Cu atât mai mult merită consideraţie Cea care L-a „găzduit” în pântecele său pe Însuşi Dumnezeu. De aceea, Biserica i-a dedicat Maicii Domnului mai multe zile speciale de cinstire.
Sărbătorirea naşterii sale pe data de 8 septembrie a fiecărui an – primul praznic împărătesc dintre cele douăsprezece de peste anul bisericesc – are o îndoită noimă. Cu naşterea Maicii Domnului s-a „clădit” lăcaş pământesc curat, demn, pentru ca umanitatea, istoria, să-L poată găzdui cuviincios pe Fiul lui Dumnezeu. Ea este, deci, un punct esenţial pentru umanitate, după momentul de început al Creaţiei. Apoi, cifra 8 are o simbolistică aparte, în forma ei, anume veşnicia, infinitul. Nu scrie nicăieri, pe nici un certificat, data exactă de naştere a Mariei – Maica lui Dumnezeu, dar Biserica a fixat-o pe data de 8, fiindcă Maria este uşa spre veşnicia fericită a omului, în comuniune infinită cu Dumnezeu. Actul creator perfect al lui Dumnezeu, ştirbit prin neascultarea lui Adam de Creatorul său, a fost restaurat prin ascultarea Mariei de Dumnezeu.
A o cinsti şi preacinsti pe Maica lui Dumnezeu este, aşadar, un act de logică minimalistă. Mai ales dacă luăm în calcul, cu onestitate, momentele reale în care noi, fiecare dintre muritori, suntem realmente în situaţia de a găzdui cuviincios în sufletul, în inima noastră, pe Dumnezeu.
Imagine: Nașterea Maicii Domnului, frescă din biserica Sfinții Ioachim și Ana, Studenica, Serbia, 1304.
(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 8 septembrie 2012.)
September 8, 2017 Cultura si Spiritualitate