Haosul credinţei, haosul iubirii…

Se ştie şi constată statistic mereu şi mereu, că în ţările dezvoltate credinţa oamenilor în Dumnezeu este în continuă descreştere. Iar rata divorţurilor, a sinuciderilor, a parteneriatelor homosexuale, a crimelor şi atentatelor, este în continuă creştere. Sintetizând, se poate afirma: acolo unde scad încrederea omului în Creatorul iubitor, şi comuniunea cu El, acolo scade şi iubirea corectă.

De precizat este faptul că, un Creator întreit în Persoane şi iubitor prin definiţie nu este apanajul oricărei religii şi credinţe, al oricărei teologii. Credinţa creştină însăşi – religia iubirii prin excelenţă – a fost divizată, din orgolii omeneşti, în credinţe şi teologii destul de diferite, multe dintre ele departe de miezul Creştinismului – iubirea.

„Capitalul” iniţial de bază investit de Creator în om – iubirea – poate fi gestionat corect, împlinitor pentru persoana umană, doar în directă relaţie cu investitorul – Dumnezeu. Orgoliul omului de a se „autoguverna”, fără „consilierea” lui Dumnezeu naşte, fără excepţie, ratare, nu împlinire. Inclusiv, sau mai ales în planul iubirii.

Dumnezeu „consiliază” omul prin poruncile Sale. Doar cine le ia în seamă la modul serios îşi fructifică corect capitalul. Iar pentru a lua în serios poruncile divine este nevoie să-L iei în serios pe Dumnezeu, adică să crezi la modul serios. Credinţa corectă este începutul vieţuirii corecte, şi implicit al iubirii corecte. A-l avea şi ţine pe Dumnezeu Cel iubitor pe primul loc în ierarhia valorilor nu este habotnicie, ci normalitate, dacă te consideri şi accepţi creatură raţională cu rost, iar nu doar materie „evoluată”.

Credinţa corectă se învaţă, iubirea corectă derivă din ea. Credinţa nu poate fi un hobby oarecare, ci este mod de viaţă, sau nu este deloc. Cine nu-şi ia timp să-şi însuşească şi trăiască în mod corect credinţa, cel puţin atât cât îşi ia pentru a-şi însuşi şi a putea practica corect o meserie, acela trăieşte haotic, crezând haotic şi iubind haotic. Consecinţele credinţelor şi iubirilor haotice nu pot fi decât catastrofe, la nivel personal şi social. Fericiţi cei care nu le experimentează!

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 25 august 2012.)