Biserica evanghelică din Gușterița, Sibiu

În categoria bisericilor cu arhitectură romanică din Transilvania, cea din actualul cartier Gușterița, al Sibiului, fostă localitate săsească de sine stătătoare, până în anii 1940, este una care, deși nu s-a păstrat în forma romanică originală, a rămas totuși importantă, pe lista monumentelor de factură romanică din România.

Situat, conform părerilor specialiștilor, pe locul fostului castru roman Cedonia, satul medieval Gușterița, sau Hammersdorf în germană, este atestat documentar pentru prima dată în anul 1309, fiind mentionat ca villa Vmberti, sau villa Umberti.

Biserica localității săsești a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, ca o bazilică romanică, fiind închinată Sfântului Andrei, conform inscripției păstrate pe un potir. Ca toate bisericile săsești din Transilvania, ea a fost catolică, până la Reformă, devenind evanghelică odată cu trecerea majorității sașilor la luteranism.

Bazilica inițială avea trei nave, cinci travee, nava principală având absida altarului rotundă, precedată de un cor pătrat, iar navele laterale aveau absidiole. Din vechea biserică se mai păstrează stâlpii dintre nave, bolțile navelor laterale, absidiola navei laterale de sud, precum și părți ale portalurilor de Sud și de Nord.

Către sfârșitul secolului al XV-lea, când arhitectura gotică lua locul celei romanice, și arhitectura romanică a bisericii din Gușterița a fost transformată: corul a fost reboltit pe nervuri în cruce; pe exterior s-au construit contraforți și s-au montat ferestre gotice; s-au montat sedila și tabernacolul sub formă de nișă, în cor; arcul triumfal dintre cor și nava principală a fost înlocuit cu un arc ogival; tavanul romanic al navei principale a fost înlocuit cu o boltă gotică.

În secolul al XVI-lea, a fost construit zidul de incintă al bisericii, care cuprinde în interiorul său și o capelă gotică. Forma ovală a zidului și lipsa turnurilor de apărare ar putea duce la concluzia că el a fost construit pe fundații vechi, din perioada romanică.

În secolul al XVII-lea, biserica a fost  grav avariată de incursiunile turcești din anii 1658 și 1661.

În secolul al XVIII-lea s-au construit cele două pridvoare ale ușilor de acces în biserică, pe laturile de vest și sud, și a fost construit și turnul clopotniță, în anul 1742, între traveele patru și cinci ale navei principale. Etajele superioare ale turnului au fost amenajate cu galerii de luptă, dovadă clară a scopului său defensiv. Mai mult, galerii de luptă au fost construite, tot atunci, și deasupra corului. Ele erau din lemn, sprijinite pe bârne în consolă și pe contraforți.

Nu fără importanță pentru biserica romanică din Gușterița este faptul că naturalistul și arheologul sas Johann Michael Ackner (1782-1862) a fost paroh luteran al ei. Cabinetul de studiu al savantului s-a păstrat în casa parohială luterană, iar o piatră memorială îi cinstește numele.

Deși nu s-a păstrat decât parțial arhitectura romanică de început de secol XIII, transformările gotice fiind majore, biserica din Gușterița rămâne un monument  ecleziastic romanic de referință, care merită vizitat, cunoscut, cu atât mai mult cu cât el se află în orașul Sibiu, o destinație turistică uzuală deopotrivă pentru străinii care ne vizitează țara, ca și pentru români.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 8 iunie 2016.)