Comuniunea cu Dumnezeu şi cu oamenii – marca sfinţeniei

Dacă dobândirea liniştii interioare este un punct comun al majorităţii religiilor, dobândirea sfinţeniei – comuniunea în iubire cu Dumnezeu şi semenii – este punctul nodal al creştinismului.

Şi totuşi, după aproximativ două milenii în care o bună parte din civilizaţia omenirii s-a modelat pe tipar creştin, este mai mult decât evident faptul că, în societatea postmodernă, modelul sfântului este unul desuet, neluat de prea mulţi în seamă. Ba chiar este ridiculizat.

Iar dintre cei care încă mai iau în seamă sfinţenia, n-o ridiculizează, majoritatea împărtăşesc, chiar involuntar, opinia că ea este ceva prea complicat şi anevoios spre a visa măcar, a o ajunge. Iar nerâvnind la ea, este greu de presupus c-o poţi atinge.

O altă categorie este a celor care, exacerbând complicaţia sfinţeniei, dar râvnind-o în acelaşi timp, se „pun pe treabă”, uneori cu habotnicie exclusivistă. Nici din această categorie însă, e de presupus, nu ajung toţi la sfinţenie. Fiindcă, de fapt, sfinţenia nu este nici simplistă, dar nici exgerat de complicată. Ea este firescul. Cel mai bine dovedesc acest lucru sfinţii de lângă noi. Sfinţii au darul liniştirii omului de lângă ei. Simplu, firesc, neostentativ, dar profund. Cine se apropie de un sfânt şi nu se linişteşte, nu se luminează interior, are blocaje sufleteşti profunde, poveri grele pe umerii minţii, ai sufletului.

A căuta şi a dobândi liniştea interioară este imperios necesar. A te opri din căutarea ei sau a o ignora este riscant, aducător de mari angoase sufleteşti. Dar la fel de riscant este şi a te opri la ea ca scop în sine, a nu te deschide spre comuniunea personală cu Dumnezeu şi implicit cu semenii, spre sfinţenie ca firesc al omului.

A aspira la sfinţenie ar trebui să fie, pentru orice om, şi îndeosebi pentru un creştin, la fel de firesc cum este a căuta să respiri aer ozonat, nu infestat. Nu este un moft să respiri bine, ci o necesitate vitală; nu este un moft să te sfinţeşti, ci o necesitate sufletească. Cine ignoră aceste necesităţi merge pe lângă calea lui rostuită de către Creator.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 28 iulie 2012.)