Ana: numele bunăvoinţei lui Dumnezeu

Pe data de 25 iulie a fiecărui an calendaristic, Biserica Ortodoxă face pomenirea adormirii Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Deşi este mai puţin populară, această zi comemorează pe una dintre sfintele de importanţă majoră în istoria creştinismului, de vreme ce ea este bunica după trup a lui Iisus Hristos.

O altă comemorare a ei, alături de Sfântul Ioachim, se face pe data de 9 septembrie.

Sfânta Ana, evreică de origine, cu ascendenţă în seminţiile lui Levi şi Iuda, era căsătorită cu Dreptul Ioachim, şi el din seminţia lui Iuda, descendent al Regelui David. Ei locuiau în oraşul Nazaret, din Nordul Ţării Sfinte. După o căsătorie îndelungată – 50 de ani – nu avuseseră nici un copil. Trăiau în dedicaţie faţă de Dumnezeu, ca majoritatea familiilor evreieşti ale timpului, de altfel, însă cu profunda supărare de a nu avea nici un moştenitor. Aceasta cu atât mai mult, cu cât acest lucru era considerat un mare neajuns, o nedeplinătate, ce-i excludea oarecum din societate, nici la Templul din Ierusalim nefiindu-le primite ofrandele celor care nu aveau copii.

Infertilitatea cuplurilor căsătorite se socotea o pedeapsă divină asupra celor doi soţi, urmarea unor păcate. În urma unei încercări eşuate de a aduce şi ei ofrande lui Dumnezeu în Templu, Ioachim și Ana s-au supărat profund şi au decis să-şi adâncească rugăciunea către Dumnezeu, spre a le ridica povara nenaşterii de prunci. Le era binecunoscută minunea naşterii în familia strămoşilor lor, Avraam şi Sara, la vârste foarte, foarte înaintate fiind.

Iar rugăciunile izvorâte din umilinţa amândurora au fost ascultate. Astfel s-a născut Fecioara Maria, care la vârsta de trei ani a fost dusă în Templul din Ierusalim, dedicată exclusiv slujirii lui Dumnezeu. După naşterea Mariei, părinţii săi au mai trăit puţini ani, Dreptul Ioachim murind primul.

După moartea soţului său, Sfânta Ana s-a mutat din Nazaret la Ierusalim, aproape de fiica sa. Tradiţia spune că ar fi cumpărat două proprietăţi în Ierusalim, una la poarta Ghetsimani – locul unde Domnul Hristos se retrăgea adesea pentru reculegere -, iar alta în Valea lui Iosafat, unde şi-a pregătit un mormânt pentru întreaga familie. Acolo avea să fie înmormântată şi Maica Domnului. El este adăpostit astăzi de o biserică.

Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana este unul dintre prilejurile potrivite pentru cuplurile infertile – atât de multe astăzi! – să îndrăznească a cere lui Dumnezeu binecuvântarea naşterii de prunci. Şi este, totodată, bun prilej pentru noi toţi, de a reflecta la frumuseţea şi profunzimile unei vieţi trăite din perspectiva lui Dumnezeu, iar nu din cea a lumii.

Imagine: Sfânta Ana cu Maica Domnului pruncă, frescă din mânăstirea Studenica – Serbia, sec. al XIII-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 25 iulie 2013.)