Sfânta Muceniţă Marina

Pe data de 17 iulie, creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe Sfânta Muceniţă Marina. Chipul ei păstrat în unele reprezentări iconografice este acela al unei femei tinere, frumoase, care îl ţine legat pe diavol cu un lanţ, asemeni unui câine purtat în lesă.

Aghiografia este destul de zgârcită în detalii biografice. Ea ne spune doar că Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, dintr-un tată care era slujitor idolesc, iar la o vârstă fragedă copila a rămas fără mamă, fiind încredinţată de către tatăl său, spre creştere şi educare, unei alte femei. În jurul vârstei de doisprezece ani, fetiţa şi-a dorit a cunoaşte învăţătura de credinţă creştină, de la consătenii care erau botezaţi. Trei ani mai târziu, Marina – acum o adolescentă foarte frumoasă – s-a deconspirat a fi creştină, drept pentru care a fost întemniţată de către slujbaşii împărăteşti. Adusă la judecată, ea nu a abdicat de la credinţă, fiind bătută până a însângerat pământul, şi apoi iar încarcerată.

În această perioadă de încarcerare se află temeiul reprezentării iconografice mai sus menţionate. Anume, arătându-i-se diavolul în temniţă, în chipul unui balaur înfricoşător, apoi al unui câine negru, Marina şi-a depăşit momentul iniţial de spaimă şi l-a înfruntat cu curaj, biruindu-l.

La a doua cercetare a judecătorilor, ea şi-a păstrat cu demnitate mărturisirea de credinţă, din acest considerent sfârşindu-şi  prin decapitare viaţa pământească.

În mod firesc, iconografia ar fi trebuit s-o reprezinte pe Sfânta Marina cu sabia călăului lângă ea, întrucât icoana fiecărui sfânt martir reprezintă, de regulă, pe sfântul respectiv, alături de instrumentul cu care a fost martirizat.

Ce mesaj a intenţionat iconograful care a reprezentat-o pe Sfânta Muceniţă Marina cu diavolul înlănţuit lângă ea? Cel mai probabil, el nu şi-a putut ascunde admiraţia faţă de o foarte tânără fecioară, care, în numele Dumnezeului celui viu, nu numai că a înfruntat demnă păgânătatea stăpânitorilor lumeşti, dar l-a supus pe însuşi diavolul. Un motiv de optimism şi pentru omul postmodern, cel puţin în momentele când el are curajul să recunoască onest că diavolul şi Dumnezeu sunt realităţi, nu basme.

Imagine: Sfânta Muceniță Marina, frescă din biserica Sfântul Nicolae Bălinești-Suceava, sfârșitul secolului al XV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 17 iulie 2012.)