Sfânta Veronica

Pe data de 12 iulie, calendarul ortodox o comemorează şi pe Sfânta Veronica. Există două tradiţii care fac referire la această femeie contemporană cu Mântuitorul Iisus Hristos, devenită sfântă.

Prima dintre ele susţine că Sfânta Veronica este femeia vindecată de către Domnul Hristos, de o hemoragie care o chinuia de doisprezece ani (cf. Matei 9,20). În semn de mulţumire şi slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul ţinând mâna unei femei îngenunchiate înaintea Lui. La picioarele statuii – unde pe o placa se putea citi : „Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii” – creştea o plantă tămăduitoare de orice boală. Veronica a aşezat această statuie în faţa casei ei, asa încât toţi trecătorii să o cinstească şi să-şi aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul.

După o a doua tradiţie, de sorginte latină, Sfânta Veronica a fost femeia care a şters faţa însângerată a Domnului, când El îşi purta Crucea spre Golgota. Chipul lui Hristos ar fi rămas imprimat pe mahramă, care a fost considerata astfel o icoană „nefăcută de mâna omenească”. Pe Drumul Crucii (Via Dolorosa) din Ierusalimul vechi se află o staţie, a şasea din cele paisprezece, dedicată Sfintei Veronica, ca fiind locul unde ea ar fi şters faţa Domnului cu mahrama.

O foarte veche scriere apocrifă, „Faptele lui Pilat”, este un argument mai degrabă pentru prima tradiţie: Veronica (Berenice) era femeia vindecată de scurgerea de sânge, care, aflându-se în posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împaratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis Sfântului Clement, episcop al Romei.

Oricare dintre tradiţii ar fi cea mai aproape de adevărul istoric, cert este că Sfânta Veronica este cinstită ca atare atât de către Biserica Estului, cât şi de către cea a Vestului. Chipul său reflectat în iconografia ortodoxă este cel al unei femei nobile, distinse, poate de origine romană.

Icoana dedicată acestei sfinte este, cu certitudine, în măsură să îndemne pe privitorul atent al ei la a reflecta la nobleţea, centrul şi sensul autentic al vieţii: Dumnezeu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 12 iulie 2012.)