Apostolii, apostolatul şi apostolicitatea Bisericii

Toată creştinătatea care îi cinsteşte pe sfinţii consacraţi ca atare de către Biserică – căci este cunoscut faptul că unele denominaţiuni creştine nu au cultul sfinţilor – îi sărbătoreşte, pe data de 29 iunie a fiecărui an calendaristic, pe cei numiţi „corifeii apostolilor”: Sfinţii Petru şi Pavel, iar prin ei pe toţi apostolii. Iar în ziua imediat următoare, pe 30 iunie, Biserica Ortodoxă îi sărbătorește special pe cei 12 apostoli ai Domnului.

Precum se ştie, apostolii sunt persoanele învestite de către Domnul Hristos Însuşi spre a administra Harul, Duhul Sfânt în Biserică, spre a transmite învăţătura de credinţă creştină şi spre a organiza şi conduce comunităţile de creştini numite eparhii sau dieceze. La rândul lor, apostolii au transmis această responsabilitate divină, doar lor încredinţată, episcopilor de către ei învestiţi, iar aceia mai departe, altor episcopi şi preoţi.

Succesiunea aceasta harică neîntreruptă a moştenirii apostolice nu o mai păstrează decât două dintre confesiunile creştine actuale: Ortodoxia şi Catolicismul. Iar faptul că Biserica lui Hristos se fundamentează pe Har şi există doar acolo unde există Har şi succesiune apostolică neîntreruptă, este mărturisit în Crez, sau Simbolul Credinţei, în ultima sa parte, unde se face referire la credinţa în „una Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”.

Sfântul Petru este cunoscut ca fiind cel mai vârstnic dintre cei doisprezece apostoli aleşi de către Domnul Hristos, iar în virtutea vârstei sale venerabile şi a tradiţiei evreieşti, el era ceea ce astăzi s-ar numi „purtător de cuvânt” al tuturor, când se cerea asta. A fost primul episcop al Romei.

Sfântul Pavel – singurul care nu L-a cunoscut pe Mântuitorul Hristos în timpul vieţii Sale pământeşti, ci i S-a revelat după Învierea Sa, când aprigul evreu Saul din Tars se îndrepta spre Damasc – este părintele creştinismului european, misionarul creştin prin excelenţă.

Dincolo de dimensiunile lucrărilor lor misionare de la începuturile Bisericii, apostolii sunt şi rămân foarte importanţi şi pentru prezentul şi viitorul ei şi al lumii. Ca purtători ai unei misiuni, puteri şi învestituri de sorginte divină, iar nu umană, apostolii şi episcopii de după ei care se încadrează în lanţul succesiunii apostolice neîntrerupte sunt şi rămân singurii „reprezentanţi autorizaţi” ai lui Hristos – Capul Bisericii. Ei hirotonesc preoţii, ca administratori ai Harului în Biserică. Iar Harul, Energia Divină, este singurul ce poate curăţa omul de păcate, de opacităţile şi nedeplinătăţile sale, făcându-l apt de comuniunea de iubire mereu mai profundă, cu Dumnezeu şi cu semenii, sensul şi rostul firesc al său.

Imagine: Soborul celor 12 apostoli, icoană bizantină de la începutul secolului al XIV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 29 iunie 2013.)