Ioan Botezătorul şi darul fricii lui Dumnezeu

Vorbind despre ultimul dintre darurile Duhului Sfânt, Profetul Isaia îl exprimă în noţiunea de temere de Dumnezeu (Isaia 11,3). Creştinismul l-a exprimat, ulterior, cu noţiunea de frica de Dumnezeu sau, încă mai corect, frica lui Dumnezeu.

Încununare a Vechiului Testament şi deschizător al celui Nou, Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naştere se celebrează anual pe data de 24 iunie, este unul dintre exemplele biblice magistrale de om cu frica lui Dumnezeu. Rod al rugăciunilor stăruitoare ale părinţilor săi, Ioan a dus o viaţă de excepţie, departe de lume, în pustietăţile Iudeii, cultivând o comuniune atât de profundă cu Dumnezeu, încât Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, l-a numit cel mai mare om născut din femeie.

Solomon, în proverbele sale, oferă reflecţii inspirate asupra fricii lui Dumnezeu: „Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pilde 1,7); „Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.” (Pilde 14,27); „prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.“ (Pilde 16,6).

Cartea înţelepciunii lui Iisus Sirah adaugă: „Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul” (Sirah 1,15) şi „Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată” (Sirah 1,17).

Se deduce, din acestea, că omul cu adevărat înţelept are frica lui Dumnezeu, şi că ea, frica lui Dumnezeu, este cea care-l fereşte pe om de rele, dăruindu-i pace şi sănătate.

Luând aminte la sfârşitul tragic al Sfântului Ioan Botezătorul, oricine s-ar putea declara contrariat de afirmaţiile biblice relativ la pacea şi sănătatea de care se bucură cei cu frica lui Dumnezeu. Însă, dincolo de pacea şi de sănătatea aparente, de „traiul pe vătrai”, există pacea şi sănătatea de profunzime. Iar dovada obiectivă a faptului că doar cei cu darul fricii lui Dumnezeu sunt cu adevărat şi deplin sănătoşi şi paşnici este însuşi Sfântul Ioan. Aspru, necruţător în mustrările adresate fariseilor şi cărturarilor făţarnici, dar şi regelui Irod şi adulterei Irodiada, Ioan nu s-a înfricoşat de nimeni şi nimic, în afară de Dumnezeu. A murit ucis mişeleşte, prin intriga unei femei uşoare, dar foarte demn.

E firească întrebarea despre ce ar putea aduce omului postmodern darul fricii lui Dumnezeu, ca să-l cultive. Răspunsul este cuprins în aserţiunile biblice de mai sus, precum şi în exemplul Sfântului Ioan: frica lui Dumnezeu este singura care-i conferă şi asigură omului demnitate reală, iar nu închipuită. Fără ea, omul poate fi bogat, aparent şi vremelnic sănătos, celebru, etc.; dar nu este într-adevăr demn.

Imagine: Sfântul Ioan Botezătorul mustrându-i pe Irod și Irodiada, pictură de Jacob Backer, sec. al XVI-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 24 iunie 2014.)