Biserica – corpus social vizibil în istorie

Aşa cum omul este deopotrivă suflet şi trup, sufletul fiind nemuritor iar trupul efemer, Biserica este şi ea o realitate spirituală veşnică, dar şi una socială, vizibilă, efemeră. Trupul deserveşte sufletul, el este cadrul în care sufletul se desăvârşeşte sau se ratează, în efemera sa viaţă în trup; Biserica – realitate socială deserveşte şi susţine Biserica – realitate spirituală, ea oferă cadrul, suportul fluxului de Duh Sfânt în şi peste vieţile oamenilor, spre a-i ajuta să trăiască veşnic în deplină comuniune cu Dumnezeu – Creatorul.

Noţiunea de Biserică – realitate spirituală, trup mistic al lui Hristos, fiind anterior prezentată, se cade a lămuri şi noţiunea de Biserică – realitate socială. Am ales a clarifica această noţiune prin prisma unui mare şi nobil sfânt pe care l-au dat aromânii românilor: Mitropolitul Sfânt Andrei Şaguna al Transilvaniei (1809-1873).

Sfântul Andrei descrie Biserica în acest al doilea aspect, de organism sau instituţie socială, ca având o componenţă strict umană, vizibilă, şi anume elemente personale şi elemente sociale. Elementele personale ale organismului social bisericesc sunt toţi membrii trupului Bisericii, fără deosebire de naţionalitate sau poziţie socială. (A. Baronu de SIAGUN`A, Compendiu, 90.). Elementele sociale ale organismului social bisericesc sunt: parohiile, mânăstirile, protopopiatele, eparhiile, mitropoliile şi patriarhatele, în care este dezmembrată Biserica Universală, dar care sunt totuşi strâns legate între ele prin unitatea lor de credinţa, dogmatică şi canonică, coexistând în cea mai naturală armonie. (Ibidem, 90.)

Aceasta fiind, în cadre largi, Biserica în accepţiunea de corpus social, se poate lesne „vizualiza” imaginea ei de ansamblu, anume aceea a unui trup imens, ce nu cunoaşte graniţe socio-politice, al cărui Cap este reprezentat de Însuşi Iisus Hristos, ale cărui celule sunt toţi cei încorporaţi în Biserică prin Taina Botezului, organizaţi în structuri sociale bisericeşti analoage aparatelor şi sistemelor anatomice, care fac posibilă existenţa sănătoasă şi funcţionarea normală a organismului.

Imagine: Mozaicul din calota absidei principale a bazilicii San Clemente, din Roma, 1130.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 7 iunie 2012.)