Umilinţa luminoasă – liant al societăţii civilizate

Umilinţa asumată întru dobândirea sfinţeniei este a celor puţini, este o excepţie. Dar umilinţa luminoasă, vieţuirea şi convieţuirea demnă a oamenilor, este, cu siguranţă, un precept moral creştin esenţial, care condiţionează civilizaţia. Căci atât persoana, cât şi societatea au nevoie, spre a putea fi calificate drept civilizate, de a fi dominate de atitudini demne, nu impertinente, nici slugarnice.

O caracteristică comună majorităţii ţărilor fost comuniste est-europene este religiozitatea lor, respectiv credinţa creştină conservată chiar în anii de ateism impus. Dar, paradoxal, aceloraşi societăţi post-comuniste, religioase în comparaţie cu Vestul masiv secularizat, li se impută – cel mai adesea pe dreptate – lipsa de civilizaţie.

Iar minţile luminate de părută ştiinţă, dar nu atât de mult de Duh, asociază imediat această lipsă de civilizaţie cu prea multul creştinism al respectivelor popoare. Este o asociere care ignoră esenţialul: toate, dar toate societăţile vestice civilizate au la baza civilizaţiei lor spiritul creştin, deci implicit exerciţiul de către membrii societăţii a ceea ce numeam umilinţa luminoasă: respectul, toleranţa, micile concesii necesare unei convieţuiri decente. Acest spirit creştin a impregnat constant, decenii, uneori secole la rând, normele legiferate de către state. Ca atare, civilizaţia lor s-a construit şi sedimentat tocmai pe baza spiritului creştin. Care spirit este acum în vizibil declin, datorită secularizării şi globalizării. Iar astfel, respectivele societăţi pierd din zi în zi câte ceva din civilizaţia lor atât de apreciată.

Un exerciţiu de onestitate impune ieşirea din clişee cvasi-ştiinţifice anti-creştine, intrarea mai profundă în Duh, dacă ne dorim a fi persoane şi societate civilizate. Fiindcă, după decenii bune de slugărnicie şi tiranie politico-socială promovate tot cvasi-ştiinţific, nu am redescoperit încă valoarea umilinţei luminoase, a bunei cuviinţe creştineşti, condiţie sine qua non a unei civilizaţii autentic europene.

Imagine: Episodul din Joia Patimilor, când Hristos le-a explicat apostolilor simbolistica spălării picioarelor lor de către El, frescă din Mânăstirea Vatopedu – Athos, de la începutul secolului al XIV-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 5 mai 2012.)