Grigorie Palama: apologetul Energiilor necreate

Duminica a doua a Postului Mare ortodox este dedicată unuia dintre cei mai de seamă teologi medievali: Sfântul Grigorie Palama. Celebrarea calendaristică a Sfântului Grigorie se face pe data de 14 noiembrie.

Dacă Biserica Vestului şi-a aşezat fundamentele teologiei sale, după Schisma din 1054, pe sistemul filosofic al lui Toma de Aquino, iar Protestantismul pe teologia lui Martin Luther şi Jean Calvin, Biserica Estului îşi are fundamentele gândirii sale în Sfinţii Părinţi, gândire încununată, în cel de-al doilea mileniu creştin, de către teologia Sfântului Grigorie Palama.

În epoca pragmatismului şi a „lipsei de timp”, a lectura pe îndelete scrierile Sfântului Grigorie Palama sau scrierile patristice este cotat fie ca un „lux”, de către cei cu adevărat interesaţi de ele, fie ca un „moft”, de către cei neinteresaţi. Şi unii, şi ceilalţi se privează însă de lucruri esenţiale necintindu-le, sau neluându-şi timp să le citească.

Însă, şi mai mult se privează de esenţial aceia care-şi refuză Biserica – purtătoarea şi păstrătoarea nu doar a teologiei patristice, ci îndeosebi purtătoarea şi administratorul Harului divin, a Energiei prin excelenţă. Căci, după cum o multitudine de oameni care nu ştiu mai nimic despre fizică şi legile ei şi ale electricităţii se folosesc fără restricţii de beneficiile curentului electric, la fel se poate întâmpla şi în lumea Harului, a Duhului Sfânt, a Energiilor necreate. Energiile necreate care iradiază din Dumnezeu nu sunt mărginite, vin la toţi, dar ele vin în special în Sfintele Taine; sunt prezente în Sfintele Taine cu intensitate deosebită.

Nu este neapărată nevoie să cunoşti în amănunt legile electricităţii, spre a te folosi mult şi bine de ea; după cum nu este neapărată nevoie să citeşti (toate) scrierile patristice şi post-patristice, spre a te folosi mult şi bine de Harul divin, administrat de către Biserică, prin Sfintele Taine mai ales.

Desigur, este cumva hilar ca un intelectual să nu cunoască cel puţin la nivel elementar spre mediu ceva din legile fizicii; cu mult mai hilar este ca un om intelectual, cult, să nu fie preocupat a-şi cunoaşte cât mai bine cu putinţă fundamentele religiei sale, hrănindu-şi raţiunea cu scrierile ce o explică.

Dar, a refuza Biserica şi Harul de către ea administrat este mult mai mult decât hilar, este absurd. Argumentele folosite de către cei mai mulţi care evită Biserica, sau, mai grav, i se împotrivesc, de genul: „doar ignoranţii mai merg la biserică, la slujbele religioase”; „este plină Biserica de `talibani`”; „este mult prea multă îmbulzeală şi dezordine în lăcaşurile de cult”, etc. pălesc în faţa argumentului suprem pentru a frecventa slujbele religioase: doar Biserica, prin episcopi şi preoţi, are împuternicirea divină de a „distribui” oamenilor Har peste Har. Cele şapte Sfinte Taine sau Sacramente sunt, în acest sens, sursele plenare ale Harului. Dar şi în afara lor, în celelalte servicii religioase, Biserica împarte oamenilor Har, Energie divină.

Iar a te face părtaş de Har este similar cu a te asigura că eşti viu şi respiri natural. A te lipsi în mod voit de Har este similar cu a intra în moarte clinică, trăind artificial.

Duminica Sfântului Grigorie Palama este o foarte bună invitaţie adusă tuturor, de a ne face realmente părtaşi Harului divin, Energiei divine necreate, prin „racordarea” conştientă la Biserică, la Sfintele Taine, pe care ea şi doar ea le administrează.

Lumina Harului împărtăşit va determina apoi, de la sine, și dorinţa cunoaşterii şi aprofundării teologiei Sfântului Grigorie, a sistemului gândirii teologice, în ansamblu. Cunoaşterea stearpă a teologiei, fără împărtăşirea şi trăirea reală a Harului Divin, este la fel cu băutul apei dintr-un tablou în care este zugrăvit un izvor.

Imagine: Detaliu din icoana Schimbării la Față a Domnului (1408), din Catedrala Spaso-Preobrazhensky din Pereslavl-Zalessky, pictată de Teofan Grecul și păstrată în Galeriile Tretiakov din Moscova.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din  30 martie 2013.)