Luminarea minții: îndatorire colaterală postirii

După Duminica numită a Ortodoxiei, în Biserica Ortodoxă urmează cea a Sfântului Grigorie Palama. Acest lucru nu este deloc întâmplător, dimpotrivă. Căci proclamarea izbânzii asupra iconoclasmului, la Sinodul de la Constantinopol, din anul 843, celebrată în Duminica Ortodoxiei, a fost întregită, practic, prin proclamarea adevărului învățăturilor Sfântului Grigorie Palama despre Energiile necreate, la Sinodul de la Vlaherne, din anul 1351.

Se știe faptul că Sfântul Grigorie a purtat o dispută acerbă cu reprezentanți ai învățăturii  greșite conform căreia Dumnezeu nu ar putea fi cunoscut, decât la modul pur speculativ. El susţinea contrariul, anume că, deşi Dumnezeu este inaccesibil în esenţa Sa, El Se descoperă şi poate fi cunoscut prin Energiile Sale necreate.

Sfântul Grigorie Palama afirmă că nu există ființă lucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Numai inexistența este nelucrătoare și neenergetică. Această doctrină a fost confirmată de către Sinodul de la Constantinopol, din 1341, dar disputa cu adversarii Sfântului Grigorie a continuat, în 1344 el fiind chiar întemniţat. A fost eliberat un an mai târziu, şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351, Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale. De atunci, ele au devenit normă de credință în Biserica Ortodoxă, întregind practic doctrina statornicită la cele șapte Sinoade Ecumenice ale primului mileniu creștin. De aceea succede Duminica Sfântului Grigorie Palama Duminica Ortodoxiei, în Postul Mare Ortodox.

Această succesiune atrage atenția, totodată, asupra unui aspect deloc neglijabil: Postul Mare nu este, nici pe departe, doar o abținere de la alimente de sorginte animală, sau de la diverse vicii și inutile dependențe ale omului, ci este și un timp al luminării minții.

Rugăciunea și asceza fizică, oricâte vor fi fiind, pot ajunge să devieze de la scopul lor, atunci când omul nu se informează cui se roagă, de fapt. A cunoaște învățătura corectă despre Dumnezeu, din lecturi teologice și spirituale, este o îndatorire a creștinului, îndeosebi în perioada postului. A te informa, a ști ce crezi și de ce crezi așa și nu altfel, este nu doar binevenit, dar chiar imperios necesar omului postmodern, care are acces nelimitat la informație, dar și la dezinformare. De aici derivă și ușurința cu care el poate cădea în extreme de tot felul, inclusiv sau mai ales în plan religios, dacă nu este corect informat, instruit.

În societatea în care trăim, dacă s-a ajuns la absurditatea de a (re)marca produsele de vânzare în supermarket cu etichete de felul „verdeață de post”, este chiar indicat a lua în considerație postul în toată complexitatea lui, nu doar ca pe un regim alimentar. Altminteri, obiceiurile religioase golite de sensul lor fundamental, de rost, riscă a cădea în simplu formalism religios. Păgubos deopotrivă persoanei și societății.

Imagine: Sfântul Luca scriind Evanghelia sa, și începutul ei; Evangheliarul aflat în Biblioteca Națională a Franței, creat la comanda arhiepiscopului Ebbo din Reims sau Abbey Saint-Pierre în Hautvillers (Franța),  cca. 825.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 15 martie 2014.)